Vineri, 17 ianuarie (19.00), dirijoarea de origine chineză Tianyi Lu revine la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio şi propune publicului de la Sala Radio un frumos program de muzică germană: Brahms şi Richard Strauss.
Desigur că ediţia a XXIV-a a Festivalului Enescu a avut multe înălţimi, multe după-amieze, seri aşteptate cu sufletul la gură, dintr-o gamă variată de motive – iar printre cele mai aşteptate, chiar de la anunţarea programului, în urmă cu un an, a fost acest „Jeanne d’Arc au bûcher” (Ioana d’Arc pe rug), oratoriul lui Arthur Honegger, pe un libret compus de Paul Claudel.
Asociaţia George-Enesco-Gesellschaft e.V. Berlin organizează, împreună cu Fundatia Silvestri şi Orchestra Simfonică Radio din Berlin, o serie de concerte cu ocazia Zilelor George Enescu de la Berlin.
Arnold Schönberg provoacă o adevărată revoluţie în perioada interbelicǎ, atunci când compune opera Moise şi Aron dupǎ principiul muzicii dodecafonice. Concepută iniţial ca un oratoriu (versiunile din 1926 şi 1927), va fi regândită ca operă în trei acte în 1930 şi 1932, fiind finalizate doar primele două acte, iar al treilea doar schiţat.
Samsung, partener de inovaţie al Festivalului Internaţional George Enescu, este o prezenţă constantă în parcursul acestui prestigios eveniment, de mai bine de trei ani, armonizând lumea culturală a muzicii simfonice cu cea tehnologică a experienţelor digitale.
Astăzi, de la ora 10.00, are loc o conferinţă de presă la care vorbesc cei din echipa spectacolului Jeanne d’Arc au bûcher, realizat de Orchestra Naţională din Lile, la care vor participa dirijorul orchestrei, maestrul Alexandre Bloch şi actriţa Marion Cotillard, cea care interpretează rolul principal.
„Adevărul“ prezintă un fragment în avanpremieră din „Enescu. Caiete de repetiţii“, de Dan Coman, unul dintre volumele cu care debutează colecţia „Biografii romanţate“, apărută la Editura Polirom.
Eu am o definiţie scurtă pentru prejudecată şi anume: gând în avans, de cele mai multe ori eronat. Poate nu coincide cu DEX-ul sau alte standarde pretenţioase, dar este pe aceeaşi lungime cu standardele minţii mele şi asta-mi este de ajuns.
Într-o lume aşa mare cum e cea a muzicii clasice, tot gesturile mici sunt cele care reuşesc să mă surprindă. Suntem deja la jumătatea festivalului „George Enescu“ şi pot spune că am trecut printr-un amalgam de sentimente, trăiri şi emoţii.
10 septembrie 2019, Benjamin Franklin, colţ cu Nicolae Golescu. Pauză de cafea până la ora 16 când trebuie să mă prezint la hotelul Hilton pentru a o întâmpina pe soprana Lise Davidsen, apoi la ora 19, prezentă la aeroport pentru a-i aştepta pe ceilalţi solişti care vor cânta alături de Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Române.
Mă îndrept către concertul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Berlin, din 5 septembrie, într-un metrou inscripţionat cu însemnele Festivalului – ce întâmplare bucuroasă. Şi una şi mai şi: la trecerea de pietoni dinspre Sala Palatului stau umăr la umăr cu o englezoaică get-beget, îmbrăcată într-o minunată ie românească, cu cusături mărunte, verzi şi cu istorie – vechimea pânzei vorbeşte de la sine.
Ce poate fi mai mulţumitor pentru un dascăl decât să vadă cum elevii sau studenţii săi evoluează, învaţă ceva nou, descoperă o lume ca şi cum ar fi lumea lor?
Călătoria mea în lumea muzicii clasice începea pe 31 August când, timidă, intram pe uşile Sălii Palatului, având misiunea de a demara procesul de acces. Priveam cu nesiguranţă această experienţă, pentru că ştiam că mă va purta pe cele mai necunoscute meleaguri.
Mulţi ar spune că mult prea temperat acest dialog dintre dirijorul Orchestrei Naţionale a Franţei – una dintre marile orchestre ale lumii invitată să cânte la Bucureşti în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia 2019.
Violonistul Gidon Kremer va concerta la Ateneu în data de 13 septembrie, împreună cu orchestra înfiinţată de el în 1997, Kremerata Baltica. Eseul de faţă e, prin urmare, un scurt preview pentru acest recital.
Alexandra Dariescu a fost prima femeie pianist din ţară care a cântat la Royal Albert Hall din Londra. De mic copil, Dariescu, acum în vârstă de 34 de ani, a ştiut că vrea să treacă prin viaţă apăsând clapele pianului, fără să regrete, deci, nicio clipă, orele pe care şi le-a petrecut exersând. Pianista va urca pe scena de la Sala Palatului, sâmbătă seara, de la ora 19.30, alături de Orchestra Naţională a Franţei şi dirijorul Ion Marin.
Fiul regretatului Marin Constantin, Ion Marin, unul dintre cei mai apreciaţi dirijori de pe scena internaţională, vede în artă „un proces alchimic“, în care nevoia de mister, de taină, rămâne imperios necesară. Atunci când are senzaţia că nu mai există secrete, le inventează, căci „muzica trebuie să se nască de fiecare dată“. Marin se va afla în fruntea Orchestrei Naţionale a Franţei care va concerta la Sala Palatului, sâmbătă, de la ora 19.30.
Sala Palatului, care nu este o sală dedicată muzicii clasice, neavând o acustică bună, are totuşi avantajul că foarte mulţi spectatori pot fi prezenţi la concertele festivalului. Şi festivalul a început cu „începutul“ - prima parte, „Rapsodia“ lui Enescu -, iar în partea a doua, „Simfonia a IX-a“ a lui Beethoven.
Pentru prima dată, chiar pentru prima dată în istoria evenimentului, la cea de-a XXIV-a ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu“, concertul inaugural susţinut de una dintre cele mai mari orchestre filarmonice din lume nu s-a petrecut în transmisie directă, niciuna dintre componentele mediei româneşti n-ar fi avut acces la concert din acest punct de vedere.
Graficiana Adriana Pop, din Cluj-Napoca, este fericita câştigătoare a Concursului Naţional de Artă „Imaginile lui Enescu”, la care au participat în total 131 artişti consacraţi şi 49 de artişti tineri, anunţă organizatorii festivalului.
Miercuri, la Ateneul Român, tainicele încăperi din castelul Prinţului Barbă Albastră au dobândit materializare simbolică prin sunet şi imagine, în concertul Orchestrei Naţionale Simfonice a Radiodifuziunii Poloneze, condusă de dirijorul Cristian Mandeal, în viziunea regizorală şi multimedia a Nonei Ciobanu. Într-un interviu pentru „Adevărul“, aceasta povesteşte despre culisele spectacolului.
Găsesc potrivit să încep cu o mărturisire: nu am fost adepta muzicii clasice de când mă ştiu. Am evitat să o ascult sau să o înţeleg, întotdeauna am fugit de aceasta cum, de altfel, fac majoritatea oamenilor în zilele noastre.
„E fantastic să începi Festivalul cu cea pe care o putem numi cea mai mare orchestră a lumii, care cântă Simfonia a IX-a acum, când sunt atâtea probleme în Europa. Aştept cu nerăbdare acest concert şi Festivalul în ansamblul său“. Lawrence Foster, la Bucureşti, cu câteva ore înainte de debutul ediţiei XXIV a Festivalului George Enescu.
Iată, câteva dintre marile colective simfonice ale vieţii muzicale actuale au dobândit fireasca aşezare în debutul festivalului enescian; cu toate semnificaţiile majore ale evenimentului.
Când Kirill Petrenko a fost anunţat în 2015 drept succesor al lui Sir Simon Rattle la conducerea Filarmonicii din Berlin, mulţi s-au întrebat cine este acesta. Cei care îl cunoşteau deja s-au mirat cum de a fost posibil. Nume mult mai sonore erau date drept sigure, pentru ca jokerul să se impună în cele din urmă, după ce, spun gurile rele, refuzase o dată numirea, copleşit de greutatea postului.
...căci e pregnantă senzaţia – evaluând oamenii, cifrele şi proiectele asociate – că Festivalul Enescu creşte, creşte, că te poţi bucura de atmosfera şi de energia lui şi dacă nu eşti, la propriu, în Sala Palatului şi la Ateneu, ci în alte săli, în alte spaţii, în muzee, pe stradă, în benzinării.
Sâmbătă, 31 august, Filarmonica din Berlin a deschis Festivalul Enescu la Sala Palatului cu Simfonia a IX-a de Beethoven.
Acum câţiva ani, l-am avut ca invitat la cursul meu „Organizare de Evenimente“ de la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice pe domnul Mihai Constantinescu, directorul Festivalului George Enescu.
Festivalul Enescu, indiscutabil cel mai reliefat eveniment cultural din România, este, de vreo două ediţii (de când conducerea este asigurata de celebrul dirijor ruso-londonez Vladimir Jurovski), (şi ), practic, singurul prilej - românesc - de a cunoaşte adevărata muzica modernă şi contemporană. Este esenţial.
...ascult Andantino cantabile din Sonata enesciană nr. 2 în do major pentru pian şi violoncel şi Fata cu părul bălai a lui Debussy, în aula Palatului Cantacuzino, şi mă declar fericită.
România, la mila coronavirusului. Sfaturi de la medici: cum ne ferim de virusul ucigaş
Surse din CCR explică decizia Curţii. Iohannis a sfidat procedura consultărilor
Surse: Iohannis pierde la CCR. Preşedintele trebuie să vină cu o altă propunere de premier
Carantină pentru românii care vin din cele două regiuni din Italia aflate în carantină din cauza coronavirusului
Simona Halep a câştigat titlul cu numărul 20 al carierei, după o finală marcă-înregistrată! Fiesta la Dubai
Infecţia cu coronavirus. În ce condiţii au fost aduşi în ţară românii de pe nava Diamond Princess şi unde vor sta în carantină FOTO VIDEO
Un român se află printre cei ucişi în atacurile din Germania
Veste proastă pentru români: Marea Britanie îşi închide graniţele pentru muncitorii necalificaţi. Limba engleză, condiţie obligatorie
UPDATE Al doilea român infectat cu coronavirus pe nava de croazieră Diamond Princess
O femeie cântă la vioară în timp ce chirurgii îi îndepărtează o tumoare din creier