festivalul george enescu

Un ansamblu orchestral de un dinamism, de o eficienţă uimitoare, dar un ansamblu cu o vechime de un secol, este Filarmonica din Oslo. Directoratul din ultimii ani, asigurat de Vasily Petrenko, a impus ansamblul în lumea cea mare a muzicii.

La Bucureşti, prin concertele Festivalului de anul acesta, avem şansa să asistăm la o adevărată mişcare tectonică din spaţiul simfonic european şi putem să ne dăm cu părerea informat asupra viitorului apropiat al unor orchestre. Aşadar, Kirill Petrenko şi-a început mandatul la Berliner Philharmoniker, iar noi am avut ocazia să-l vedem la al doilea său concert oficial.

Scriu articolul de faţă după “Imperialul” din 8 septembrie de la Ateneu, cu E. Leonsakaja şi Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Viena, şi e o încercare de poziţionare a muzicianului în relaţia act muzical -  auditoriu.

Am început anul acesta sub semnul lui Ravel – la Opera Maghiară din Cluj, cu Brigitta Kele în rol principal şi sub bagheta regizorală a lui  Gábor Tompa am văzut L´Heure espagnole şi L’Enfant et les Sortilèges, un spectacol despre care am scris la momentul potrivit.

Orchestra Filarmonicii din Oslo, dirijată de Valery Petrenko, va concerta, în această seară, de la 19.30, la Sala Palatului. În program, lucrări de  Øyvind Torvund, Edvard Grieg şi Béla Bartók. Solist va fi pianistul  Leif ove Andsnes. Adevărul.ro va trasmite acest concert.

Eu am o definiţie scurtă pentru prejudecată şi anume: gând în avans, de cele mai multe ori eronat. Poate nu coincide cu DEX-ul sau alte standarde pretenţioase, dar este pe aceeaşi lungime cu standardele minţii mele şi asta-mi este de ajuns.

Într-o lume aşa mare cum e cea a muzicii clasice, tot gesturile mici sunt cele care reuşesc să mă surprindă. Suntem deja la jumătatea festivalului „George Enescu“ şi pot spune că am trecut printr-un amalgam de sentimente, trăiri şi emoţii.

10 septembrie 2019, Benjamin Franklin, colţ cu Nicolae Golescu. Pauză de cafea până la ora 16 când trebuie să mă prezint la hotelul Hilton pentru a o întâmpina pe soprana Lise Davidsen, apoi la ora 19, prezentă la aeroport pentru a-i aştepta pe ceilalţi solişti care vor cânta alături de Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Române.

Mă îndrept către concertul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Berlin, din 5 septembrie, într-un metrou inscripţionat cu însemnele Festivalului – ce întâmplare bucuroasă. Şi una şi mai şi: la trecerea de pietoni dinspre Sala Palatului stau umăr la umăr cu o englezoaică get-beget, îmbrăcată într-o minunată ie românească, cu cusături mărunte, verzi şi cu istorie – vechimea pânzei vorbeşte de la sine.