La ora acestor rânduri (mâncătoare de somn!), Cannes-ul mai are încă multe filme de lansat pe orbită, până la Palmaresul de sâmbătă seara. N-am văzut nici filmul românesc de debut din Un certain regard, „Metronom“, de Alexandru Belc (41 de ani), producţie franco-română.
Am văzut până acum în competiţie trei filme fără de care e greu de imaginat viitorul palmares: toate trei aparţin unor regizori în jur de 50 de ani, toţi trei au scris şi scenariile, şi dialogurile propriilor filme, toţi trei au filmografii relativ restrânse.
Filmul începe bine: Ceaikovski sare de pe catafalc, „învie de nervi“, când îşi vede propria nevastă apărând la funeralii, echipată cu o coroană pe care scrie: „De la soţia care l-a idolatrizat“! „Cine a invitat-o?“, „Ce cauţi aici?“, „Te urăsc!“... Urmează flashback!
E noapte şi tocmai am ieşit de la proiecţia de presă a filmului românesc din competiţie! Deşi zilele astea am văzut multe alte filme despre care merită scris, le mai amân, ca să acord prioritate, în regim de urgenţă, „RMN“-ului „nostru“.
La capitolul strălucire nu mai e nevoie de povestit nimic, pentru că glamour-ul Cannes-ului face instant ocolul planetei, orice s-ar întâmpla! (Şi, cum ar spune francezii, „comme si de rien n’etait“...) Aici intră defilarea de modă şi de frumuseţe (sau frumuseţi) de pe scara cu covor roşu, emblemă a Cannes-ului.
Cannes-ul e împânzit de afişul ediţiei, în tonuri de bleu ciel: un cer imens, azuriu, o scăriţă profilată pe acest cer şi o siluetă urcând pe scara infinită... Omul care urcă îşi trage, parcă, după el, umbra uriaşă, ca pe o povară. Omul şi UMBRA lui...
În 1939, la 1 septembrie, exact când trebuia să ia startul prima ediţie a Festivalului de la Cannes, s-a declanşat Al Doilea Război Mondial! Pe cale de consecinţă, festivalul a fost anulat, iar prima ediţie a avut loc abia în 1946! – după ce peste omenire trecuse un imens val de nenorociri, despre care generaţii întregi aveau să afle din poveştile părinţilor şi bunicilor, dar şi din poveşti cinematografice de neuitat...
Un palmares indecis, în ce sens? E pentru prima dată, în istoria festivalului, cînd două dintre cele mai importante premii, Grand Prix şi Premiul juriului, au fost dublate! Din 24 de filme în competiţia editiei a 74-a, nouă titluri au plecat acasă cu cîte un premiu.
Pentru că azi e Ziua Franţei, dar nu numai de aceea..., pentru că festivalul abia a trecut de jumătate şi s-au văzut multe filme bune, dar niciun Everest..., pentru că selecţia franceză ocupă un loc privilegiat la Cannes..., iată trei filme care s-au făcut remarcate, într-un fel sau altul:
Unele filme cu „călugăriţe perverse“ au rezistat în timp, ca obiecte de artă, şi au intrat în cinemateci. Altele au ajuns la coşul de gunoi. Mi-e teamă că la coş va ajunge şi „Benedetta“ lui Paul Verhoeven.
La ediţiile care aveau loc, până acum, în luna mai, Cannes-ul era dominat în mod hotărât de festivalişti. În iulie, situaţia e alta, oraşul e invadat de civili veniţi în vacanţă.
Înainte de startul oficial al carnavalului glamour, care e, printre altele, Cannes-ul, înainte ca Adam Driver şi Marion Cotillard, protagoniştii filmului din deschidere, să urce en beauté pe covorul roşu, mitraliaţi de fotografii care se sufocă regulamentar îndărătul măştilor, înainte chiar ca Palatul să fie pregătit pentru musafiri, încă în plin şantier, Delegatul general al festivalului, Thierry Fremaux, a avut o întâlnire inedită cu presa.
Astă-seară se dă startul Festivalului de la Cannes (6-17 iulie), cel mai important festival de film al planetei. Ediţia (cu numărul 74) se prezintă, de la bun început, ca una extrem de specială.
Andrei Şerban şi-a dat demisia din funcţia de profesor de la Columbia University. A explicat motivele în emisiunea Eugeniei Voda, „Profesioniştii“, difuzată la TVR 1.
Emisiunea Eugeniei Vodă, „Profesioniştii“, revine la TVR 1 cu un nou sezon. În prima ediţie, invitată este Maria Margareta Labiş, sora poetului Nicolae Labiş.
A fost o ediţie tristă, din multe puncte de vedere. Dominată de un feminism superficial şi de paradă, cu o competiţie eterogenă, cu cîteva filme sub nivelul mării, cu singurul film de Autor de anvergură (Lars von Trier) proiectat paradoxal în afară de concurs, şi, în final, cu un palmares echilibrat.
Cu siguranţă palmaresul nu va putea face abstracţie de autorul iranian Jafar Panahi şi de filmul lui, „Trei feţe“! O bijuterie minimalistă, un amestec original de umor sec şi de melancolie.
Se pare că cel mai mult are de câştigat, de pe urma căderii „imperiului Weinstein”, un alt imperiu, pe numele lui Netflix.
În fine, în competiţia unei ediţii obsedate de „drepturile femeii”, a fost proiectat şi primul film „de o regizoare femeie”! În aceeaşi zi, pe covorul roşu au urcat, în grup compact, 82 de femei din „industria filmului”, unele vedete, altele anonime.
Într-un scurtmetraj (din Seances speciales) un regizor thailandez imaginează o dictatură a viitorului: totul în culori de bomboane fondante, totul însorit şi pastelat, oamenii ca nişte fericite păpuşi de cârpă, executând comenzile care le vin scrise pe ecranele mobilelor; de pildă comanda: „E luni: toată lumea zâmbeşte!̋..
Ce înseamnă un weekend la Cannes? Sincer, nu înseamnă absolut nimic, din simplul motiv că, odată intrat în maşinăria (infernală, aş spune, dar nu m-ar crede nimeni!) a proiecţiilor, a conferinţelor de presă, a evenimentelor de tot felul, timpul se concentrează şi se măsoară altfel: noţiunea de weekend dispare, sîmbăta şi duminica sunt simple zile de festival, la fel de ticsite şi de colorate ca toate celelalte.
La conferinţa de presă a juriului, toată lumea a fost de acord: Ce căutăm la un film? Emoţia, inteligenţa, limbajul cinematografic novator. Un jurat (regizor) a citat şi din Mao: „Arta trebuie să meargă cu un pas înaintea poporului şi cu un pas în urma lui”!
Titlul „Sex, adevăruri şi filme“, o parafrază la celebrul film al lui Soderbergh, „Sex, minciuni şi benzi video, se potriveşte ca un titlu de prefaţă la ediţia a 71-a festivalului.
Pe parcursul Festivalului de Film de la Cannes, care începe marţi pe Croazetă, criticul de film Eugenia Vodă va transmite corespondenţe speciale pentru ziarul „Adevărul“, intitulate „InstaCannes“. Festivalul de la Cannes se desfăşoară până pe 19 mai.
Eugenia Vodă revine cu un nou sezon „Profesioniştii“, iar invitatul primei ediţii este regizorul Andrei Şerban, care vorbeşte, printre altele, despre ce înseamnă anul Unirii.
Ştiam de mult că una dintre politicile de stat ale guvernelor noastre prolifice în ale aberaţiilor este exterminarea culturii, dar era cât pe ce să cred că ferocitatea demersului a fost încetinită de apetitul pentru a gâtui, mai nou, justiţia şi alte asemenea „fleacuri“.
Următoarea ediţie a emisiunii „Profesioniştii“, realizată de Eugenia Vodă la TVR 1, are ca protagonist unul dintre cei mai apreciaţi cineaşti ai publicului din România.
Tema refugiaţilor a revenit în mai multe filme din Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, care se încheie duminică la Cannes. Din punct de vedere estetic, cel mai ambiţios a fost filmul unguresc „Luna lui Jupiter“, în care un refugiat sirian tânăr, fragil, cu un aer de înger trist, are puterea de a pluti prin aer, într-o lume confuză, bântuită de inumanitate, de absurdul terorismului, de haos şi de frică.
E un lucru ştiut: presa e sensibilă la senzaţional, la provocator, la scandalos. În filmul suedez, „The Square”, care a entuziasmat atâta lume la Cannes, agenţia de publicitate le-o spune verde-n faţă celor de la Muzeu, care voiau o reclamă pentru o expoziţie de artă modernă.
Filmul care i-a plăcut cel mai mult criticului de film Eugenia Vodă, care transmite pentru Adevărul de la Festivalul de Film de la Cannes(17-28 mai) până acum vine din Suedia şi se cheamă „The Square“ /„Pătratul“. Autorul, Ruben Ostlund, e născut în ’74 şi mai are trei lungmetraje la activ.
Morţi şi răniţi în urma unui atac cu rachete asupra unui centru comercial din estul Ucrainei. „Numărul victimelor, imposibil de imaginat” VIDEO
Dmitri Medvedev ameninţă România: Vor să creeze o „nouă Românie Mare”. Să ţină cont că în Transnistria trăiesc 220 de mii de ruşi
George Friedman: „România e mai sigură decât ţările din regiune, dar pericolul este intern,
din cauza disensiunilor” | Interviu EXCLUSIV
Elevul mediocru devenit savantul de geniu Anghel Saligny. A lăsat României o salbă de poduri nemuritoare VIDEO
Britanicii, impresionaţi de noua versiune Dacia
Duster: „O maşină ieftină, veselă
şi spaţioasă“ VIDEO
Sfatul unui celebru strateg militar pentru Zelenski
Asul lui Putin din Marea Neagră. Insula Şerpilor, transformată de ruşi într-o adevărată fortăreaţă
Misterul avionului care a survolat ilegal România se adânceşte: nici măcar nu era înmatriculat
De ce vrea Ucraina mai multe lansatoare moderne de rachete: Într-o astfel de situaţie, prima linie a ruşilor s-ar «sufoca» VIDEO
Urgenţă strategică: scoaterea din criză a industriei româneşti de armament