etnograf - ultimele știri

De Anul Nou, în satul românesc de odinioară existau tot felul de obiceiuri, multe dintre ele în strânsă legătură cu domeniul agricol. Așa s-a născut „Calendarul de ceapă”, explică etnografa Angela Paveliuc-Olariu.

Etnografa Angela Paveliuc-Olariu arată că, în urmă cu zeci de ani, în satul tradiţional românesc se simţea existenţa unui duh al sărbătorii. Astăzi este numit „spiritul Crăciunului“.

Obiceiurile de naştere din satul tradiţional românesc s-au păstrat de-a lungul secolelor, unele fiind moştenite chiar de pe vremea romanilor. Chiar dacă în prezent nu se mai ţin, acestea s-au practicat până târziu, unele dintre ele începând să dispar...

După întreaga perioadă aspră a Postului Mare, satul românesc prindea viaţă şi sărbătorea, la unison, Învierea Domnului. Angela Paveliuc-Olariu povesteşte cu drag şi dor despre însemnătatea Paştelui de odinioară, când oamenii se primeneau şi se bucura...

Obiceiul încondeierii ouălor, păstrat până astăzi, a fost preluat de creştinism dându-i-se o nouă semnificaţie, însă există dovezi ale practicării lui cu mult timp înainte.

Începând cu Lăsata Secului, de Mucenici şi în Joia Mare, pe dealurile din zona superioară a Prahovei, tinerii aprind focuri, fiecare moment având o simbolistică aparte.

Răspândit în vechime pe întreg teritoriul României, chiar dacă practicat la date diferite în funcţie de zonă, „Strigatul peste sat“, cunoscut şi ca „Bobotăile“, „Strigatul fetelor“, „Focurile“ sau „Strigarea“ este un obicei popular care riscă să se p...

În credinţa populară, Dragobetele reprezenta întruchiparea dragostei. Această zi marca începutul anului agrar, moment în care întreaga natură renăştea: păsările începeau să-şi facă noi cuiburi, iar ursul îşi părăsea bârlogul. Odată cu natura, reînvia...

Etnografa Angela Paveliuc-Olariu ne dezvăluie poveştile din spatele unora dintre cele mai frumoase tradiţii de Anul Nou, exact aşa cum le-a descoperit în casele românilor de odinioară.

Iulian Bucur, etnograf la Muzeul de Istorie din Bacău, a documentat de-a lungul anilor istoria neştiută a catapetesmelor pictate de ţărani, care şi-au ilustrat în ele şi propria viaţă, dar şi pe cea a bisericilor din lemn, ce au urmat comunităţile ca...

Muzeograf şi etnograf, Liviu Mihăilescu a fost desemnat personalitatea lunii mai la muzeul Dunării de jos din Călăraşi.Născut la Găunoşi, Liviu Mihăilescu (6 mai 1935, Independenţa (Găunoşi) - 4 ianuarie 1996, Brăila) a urmat cursurile primare în sat...

Mărţişorul, spune tradiţia populară, îl punem în prima zi de primăvară, înainte de a coborî din pat. Când putem renunţa să-l mai purtăm conform tradiţia ne explică un etnograf.

În vechime, în seara de Ajun, în casele românilor intra preotul pentru a sfinţi bucatele. Focul din vatră era păzit, iar cenuşa scoasă dimineaţă ajungea într-un anume loc din grădină.

În judeţele din Moldova, Naşterea Domnului nu are acelaşi farmec dacă în prealabil nu sunt pregătite şi servite turtele de Crăciun, cunoscute în unele zone şi ca „Pelincile Domnului“ sau „Scutecele Domnului“.

Perioadele secetoase se sfârşeau, credeau bunicii noştri, dacă fetele şi femeile, singurele acceptate pentru a practica ritualuri, invocau într-un fel anume ploaia.

De multe ori am auzit expresia „îi dă apă la moară”, exprimând faptul că „îl provoacă” sau îl stârneşte”. Dar poate însemna şi că creează o situaţie favorabilă cuiva. Un etnograf explică originea şi sensul expresiei....

Fără îndoială, cea mai cunoscută incantaţie pentru aducerea ploii este  „Paparuda”, obicei străvechi a cărui origine se pierde în negura timpului. Forme ale acestui celebru ritual al dezlegării norilor se găsesc în toate zonele României, însă toate a...

Un obicei străvechi se păstrează la Borşa până în zilele noastre, numit ”datul în huţuţă”. Practic, este vorba de un leagăn construit din lemn, unde băieţii au ocazia să-şi dovedească curajul şi să-şi găsească aleasa. Specialiştii în etnografie spun ...

Borşa rămâne unul dintre locurile în care, deşi a ajuns civlizaţia şi condiţiile de viaţă sunt foarte bune, tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie. Aici, în ziua de Paşte, copiii merg în tez, iar de pe vremea convieţuirii cu evreii, alt...

O cercetare etnografică făcută în prima jumătate a secolului XX de către reputatul etnograf român Gh.F. Ciauşanu (1889-1963) scoate la lumină relaţia „încordată” care a existat în Evul Mediu, dar şi la începuturile erei moderne, între lumea rurală şi...

Ce este vestita ciorbă de „raci“, cum se prepară sarmalele de post, cum foloseşti preţiosul „usturoi sălbatic“, cum arată „cuptorul mobil“ al oltenilor şi cum se foloseşte, sunt întrebări la care peste 100 de persoane, venite de la oraş într-o gospod...

Dacă 14 februarie este, la români, o sărbătoare impusă mai mult prin tehnicile de marketing, 24 februarie, dată fixă la care se celebrează Dragobetele, este ziua în care bunicii noştri petreceau în pădure, dacă vremea era frumoasă, sau acasă, dacă er...

Cuvinte vechi, unele dintre ele dispărute, comori lingvistice strânse într-o carte de folcloristul Mircea Tomescu, oltean, au fost scoase din nou la iveală într-o publicaţie de cultură.

Astăzi este un produs culinar de care mulţi nici măcar nu au auzit, însă în trecut se mânca frecvent, atât vara, cât şi iarna, coaptă în cuptor de cărămidă sau în ţest.

Botezul Domnului sau Boboteaza este una dintre cele mai vechi sărbători creştine din spaţiul tradiţional românesc, ce marchează finalul sărbătorilor de iarnă.

Vasilca se mai păstrează într-o singură localitate din judeţul Olt, iar originile acestui obicei se găsesc înainte de creştinism, când locuitorii acestor meleaguri se închinau zeilor.

În universul satului tradiţional sălăjean, Crăciunul era o sărbătoare religioasă a bucuriei, cu o dimensiune spectaculară aparte, dar şi cu un fundal magico-ritual de performare a unor vechi scenarii de fertilitate, prosperitate şi noroc.

Dacă astăzi ritualul sacrificării porcului de Crăciun se programează în funcţie de timpul liber, în vechime se păstra cu sfinţenie o anumită zi, legată, ca atâtea alte sărbători, de ritualuri precreştine, peste care s-au suprapus sărbători ortodoxe.

Oraşul Zalău şi-a câştigat dreptul susţinerii unui târg în 1370, când regele Ludovic de Anjou a permis ca un astfel de eveniment să aibă loc anual, de ziua Sfintei Margareta şi a încurajat participarea negustorilor la târg, asigurând libertatea de a ...

Simbol al Sărbătorilor de Iarnă, bradul de Crăciun a avut un predecesor în unele comunităţi din mediul rural. Unul confecţional manual, în care se împleteau simbolistica, imaginaţia şi priceperea meşteşugarului.

Băşina porcului, pizda ţigăncii, curu boului, pula calului, ţâţa caprei ori ţâţa vacii sunt doar câteva dintre plantele pe care le întâlnim pe păşunile ori prin pădurile României şi care, din cauza denumirilor lor populare ar putea înroşi obrajii mai...

În calendarul superstiţiilor, zilele de marţi, sâmbătă şi joi sunt considerate momente temporale cu calităţi aparte faţă de restul săptămânii. De la miezul nopţii şi până la cântatul cocoşului, universul cultural sătesc este bântuit de o serie de fii...

Câteva superstiţii româneşti despre legătura dintre comportamentul unor animale şi semnele morţii, aşa cum se află ele în culegerile ştiinţifice ale reputaţilor etnologi Artur Gorovei, Simion Florea Marian şi Gheorghe F. Ciauşanu.

„Drumul pâinii“ ar fi trebuit să fie povestea pe care s-o caute şi s-o afle toţi la „Sărbătoarea secerişului“ de la Şerbăneşti. Vechiul bâlci de Sfântul Ilie este astăzi, din păcate, nimic mai mult decât mici, bere, manele, două tiribombe şi, într-o ...

Folcloriştii români, mai cu seamă Artur Gorovei şi Gheorghe F Ciauşanu, au scos la iveală o adevărată colecţie se superstiţii, unele de-a dreptul horror, legate de de semnificaţiile evenimentelor din timpul unei nunţi.

Căutătorii de comori români au descifrat semnificaţia flăcărilor ce străjuiesc, zice-se, comorile, creând un adevărat cod al culorilor, care separă binele de rău şi aurul de metalele mai ieftine. Superstiţia este contrazisă însă de arheologi, care sp...

În vremuri de demult, mirii şi apropiaţii lor respectau cu sfinţenie tradiţiile de la nunţi. Ritualurile reprezentau de fapt credinţele lor, însă trecerea timpului a făcut ca multe dintre obiceiuri să dispară....

În lumea rurală românească încă mai există locuri în care descântătorul este, în unele cazuri, un personaj mult mai de succes decât medicul. În acelaşi timp, doctorii susţin că descântecul poate avea, în cel mai bun caz, un rol psihologic minor, dar ...

Naşterea unui copil, în toate culturile şi tradiţiile populare, a avut şi are un rol esenţial. În tradiţia populară românească, în lipsa medicinei moderne, femeile aduceau pe lume prunci vioi şi sănătoşi păstrând cu sfineţenie o sumedenie de supersti...

Meşteri populari din toată Moldova dar şi din Ardeal expun la o nouă ediţie a Târgului Meşterilor Populari. Târgul şi-a deschis astăzi porţile, cu 65 de meşteşugari, obiectele fiind scoase la vânzare până pe 26 aprilie.

Etnograful german Rudolf Berger a vizitat în mai multe rânduri Transilvania, dedicându-i chiar o carte intitulată „Siebenbürgen“ (în traducere Transilvania). În cartea sa, etnograful remarcă frumuseţea şi cochetăria bistriţencelor, precizând chiar că...

Pe teritoriul judeţului Botoşani, în mijlocul câmpurilor arate sau al dumbăvilor, se arată din loc în loc sute de movile. Localnicii spun cu teamă în glas că sunt mormintele urieşilor care au trăit acolo cu milenii în urmă.

În trecut, haina îl făcea cu adevărat cunoscut pe om după un cod riguros.Costumul se schimba odată cu vârsta şi transmitea informaţii despre vârsta,  situaţia materială şi starea civilă a celui care-l îmbrăca.

Dincolo de cadouri şi nuieluşe în ghetuţe, Moş Nicolae este cel care aduce ninsoarea şi marchează, simbolic, degradarea timpului calendaristic. Călare pe un cal alb, cu o mantie albă, nu este zărit niciodată şi, pe cât este de darnic, pe atât de aspr...

Locuitorii din Bănia, judeţul Caraş-Severin, s-au îmbrăcat în personaje de telenovelă, săptămâna trecută, la începutul Postului Paştelui.

Lucrează la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale de peste trei decenii.