Stiri despre editorial lavinia balulescu

    160 rezultate: Sortare: Cronologic ↓ Dupa popularitate
  • Să nu uităm să iubim curierii!
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Să nu uităm să iubim curierii!

    Nu a mai ieşit din casă de 22 de zile. De fapt, a ieşit de trei ori în acest timp, timid şi îngrozit, doar ca să-şi cumpere mâncare, nervos pe fiecare om care a trecut pe lângă el şi dat peste cap de procedurile de curăţare de la întoarcerea acasă.

  • Zâmbetul de sub mască
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Zâmbetul de sub mască

    Oraşul acesta este gol. Autobuzele sunt goale. Stai!, la ora asta oamenii s-ar fi înghesuit într-o dungă pe scări. Şi-ar fi respirat unii altora ultima gură de aer şi nu şi-ar mai fi putut identifica foarte clar umerii, mâinile, picioarele. Înainte de fiecare staţie, toţi cei aflaţi mai departe de ieşire ar fi început să se împingă. Anxietatea celui care se pregăteşte să coboare. Iar acum autobuzele sunt goale.

  • Înainte de febră
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Înainte de febră

    Oamenii nu au dispărut din oraşul lui. Sunt încă pe străzi, mai ales în prima parte a zilei. Când începe să se lase întunericul, trotuarele se golesc. De dimineaţă, a stat la geam şi a numărat câţi oameni au trecut pe lângă bloc în cinci minute. După primul minut, s-a plictisit. Erau prea mulţi.

  • Corona-frica
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Corona-frica

    Omul a început să muncească de acasă. Măcar nu mai e nevoit să meargă cu autobuzul şi să moară încet atunci când cei din jur strănută sau tuşesc. S-a închis în sufragerie, s-a înconjurat de mâncare şi a început să lucreze.

  • Prima mea primăvară
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Prima mea primăvară

    Prima mea primăvară a fost una geroasă. Zăpada mieilor. Fără maşini pe străzi, un oraş îngropat în alb, plin de linişte. O grozăvenie care a speriat pe toată lumea, un mic sfârşit de lume, în care pentru puţin timp oamenii şi-au strâns inimile.

  • Pichi şi coronavirusul
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Pichi şi coronavirusul

    Când te trezeşti şi la ştiri zice despre coronavirus, iar afară e nor, abia atunci înţelegi că lucrurile sunt grave. De ce e nor? De ce nu poate fi soare? Atunci ar părea mai greu de crezut că ceva nasol se petrece. Dar ştirile vorbesc non-stop doar despre bolnavi şi despre magazinele cu rafturi goale. E ora 10 dimineaţa, dar e aproape întuneric, încât îţi spui că oare ce poate să însemne asta decât că ceva foarte grav vine peste noi.

  • O armată cu aripi de fier
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    O armată cu aripi de fier

    Te trezeşti în miez de noapte lac de transpiraţie. Ai auzit ceva în camera cealaltă. Te ridici din pat şi când păşeşti prima dată îţi dai seama că piciorul te va lăsa. Ai nevoie de câteva secunde de mişcat de pe un picior pe altul ca să reînveţi să mergi. Da, acum te târăşti un pic, dar eşti bine. Dai să aprinzi lumina, însă întrerupătorul merge în gol. S-a luat curentul. Decizi să ieşi din cameră chiar şi aşa. Îţi aprinzi lanterna de la telefon.

  • După ce priveşti cerul
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    După ce priveşti cerul

    A citit pe un perete de bloc că ar trebui să privească cerul, aşa că a făcut-o, dar tocmai atunci a călcat într-o groapă din asfalt şi s-a trântit cât era de lung. A avut nevoie de câteva secunde să priceapă ce s-a întâmplat, apoi s-a ridicat ruşinat, s-a scuturat pe haine şi a ridicat mâinile în aer în semn că nu are nimic, deşi nu-l întrebase nimeni.

  • Nimeni nu claxonează în oraşul acesta
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Nimeni nu claxonează în oraşul acesta

    Două maşini se întâlnesc la o intersecţie. Ambele vin de pe străzi înguste. S-au oprit. Plouă, iar trecătorii sunt stropiţi cu noroi de fiecare chestie pe patru roţi care trece pe lângă ei. Aşa că faptul că aceste două maşini s-au oprit e un miracol. Să poţi să circuli fără să te umple cineva cu noroi pe haine de sus şi până jos, într-o zi ploioasă, a ajuns să fie un adevărat miracol.

  • Linda stă întinsă la picioarele noastre
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Linda stă întinsă la picioarele noastre

    Avem un câine. Nu ştiu cum îl cheamă. E o căţea. Poate că ceilalţi îi zic Linda. E posibil să fi inventat eu numele? Nici măcar nu ştiu sigur dacă e a noastră. Poate e a vecinilor, dar trece la noi prin spărtura din gard. Linda e neagră şi are picioarele scurte. E bătrână şi atinge pământul cu burta. Linda are o gâlmă. Învăţ acest cuvânt. Gâlmă.

  • Ceaţa
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Ceaţa

    Ceaţa a venit în trei minute. Am deschis geamul şi am făcut o fotografie cu cerul vânăt. În stânga, la orizont, vedeam catedrala, iar în dreapta, clădirea complicată a unei bănci. M-am uitat la fotografie, apoi m-am uitat din nou pe geam. Catedrala începea să se şteargă, iar clădirea băncii era deja pierdută.

  • Dictatură în oficiul poştal
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Dictatură în oficiul poştal

    „Doamna cu copilul, poftiţi în faţă, nu mai staţi la rând!“ Acestea au fost cuvintele care au declanşat războiul în oficiul poştal. Cu cinci minute înainte, o femeie şi o fetiţă intraseră de mână şi aleseseră una din cele două cozi gigantice. Era 6 seara, toată lumea voia să ajungă mai repede acasă, iar afară începuse şi să ningă.

  • Domnul Mirciulică şi pechinezul Pisoi
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Domnul Mirciulică şi pechinezul Pisoi

    Domnul Mirciulică, de la etajul nouă, locuia împreună cu un pechinez. Câinele mânca mult, de obicei mâncare la plic, şi îi plăcea să se uşureze de cel puţin o sută de ori pe zi. Partea bună era că învăţase să nu facă în casă. Partea proastă era că domnul Mirciulică trebuia veşnic să fie pregătit să coboare pentru o tură cu câinele prin parcare.

  • O casă cu ochi şi urechi
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    O casă cu ochi şi urechi

    Am trecut pe lângă o casă cu ochi şi urechi. Când eram mică, aproape toate casele din cartier mi se păreau aşa. Mai ales una portocalie, pe care o zăream mereu la capătul unei străzi. Sincer, eram convinsă pe atunci că la casa aia portocalie se termina lumea.

  • Sărbători fericite în oficiul poştal
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Sărbători fericite în oficiul poştal

    Omul care intră de bunăvoie în oficiul poştal ştie ce-l aşteaptă. A mai fost aici. A mai trecut prin atâtea aventuri. Şi totuşi acceptă să intre din nou, pe propria răspundere. Dar omul care face asta în preajma sărbătorilor cum este? Cum poate fi el numit? Un aventurier? Un nebun frumos? Un pionier? Şi ce speră că poate obţine? Un colet amărât ar putea să-i dea înapoi fărâma de viaţă care îi va fi furată?

  • „Eu nu sunt de aici“
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    „Eu nu sunt de aici“

    Într-o seară ieşise din casă să-şi cumpere pâine. Stătea la semafor, când un tânăr s-a apropiat şi s-a uitat la geanta pe care o ţinea pe umăr. Sau poate nu acolo s-a uitat, dar aşa i s-a părut ei. „Pot să vă întreb ceva?“, a zis, apoi a întins mâna şi a continuat: „Eu sunt Manuel. Scuze! Eu sunt Manuel“.

  • Cu cine votează Comisarul?
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Cu cine votează Comisarul?

    ‘Nea Cornel era nervos. Încă de la prima oră cineva luase nişte banane, le purtase prin tot magazinul, apoi le abandonase la apă minerală. Şi tot de la prima oră s-au petrecut următoarele: o sticlă de ulei plesnită a curs pe tot raftul de jos, un copil a vomitat la raionul de conserve şi în depozit s-a spart o ţeavă. Apoi, când s-a terminat măruntul, cineva a venit cu o hârtie de 200.

  • O varză frumoasă
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    O varză frumoasă

    „Tu cu cine votezi, băi, Gogule?“, a întrebat un tip la telefon. Traversa strada, cu umărul drept ţinea telefonul, iar în fiecare mână ducea cu greu câte o plasă plină cu varză. „Alo, ascultă tu aici la fratele tău care ştie mai bine“, a continuat bărbatul.

  • Răbdare şi căţei
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Răbdare şi căţei

    Oraşul acesta nou are oameni care aşteaptă la trecerea de pietoni. Învăţ şi eu, alături de ei, o tehnică pe care mă forţez s-o pricep de fapt de ani de zile: cum să ai răbdare. Prima şmecherie este că nu se-ntâmplă peste noapte. Trebuie să ai răbdare dacă vrei să ajungi să ai răbdare.

  • Insomnia, viaţa mea
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Insomnia, viaţa mea

    Nu poţi să dormi. Nu poţi să dormi, ca şi cum nu ai mai putea dormi niciodată. Ca şi cum cineva ar fi extras din creierul tău butonul care face posibil somnul. Ca şi cum n-ai mai făcut-o niciodată, ca şi cum habar n-ai ce din organismul tău făcea posibil somnul în alte seri.

  • Autobuze pline cu oameni singuri
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Autobuze pline cu oameni singuri

    Oamenii merg prin căldura ciudată de octombrie ca într-o transă din care nu se poate ieşi. În stânga trec maşini cu geamurile deschise. În dreapta, patru ciori nervoase se bat pe o nucă. E o singură nucă şi fiecare din ele o vrea. Ciorile cheamă iarna, dar nu de data asta.

  • Friguţ
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Friguţ

    Dimineaţa e ger. “Friguţ”, aşa zic oamenii care-s obişnuiţi cu temperaturile astea. Aerul rece face bine, zic alţii. Omoară microbii. N-am dat încă drumul la centrală, aştept să-mi îngheţe nasul întâi, spune un nene în autobuz. Nu mă îmbrac gros, explică o doamnă, pentru că mai încolo se face cald. Creşte temperatura cu 5 grade azi. Auzi tu? 5 grade!

  • Umbrele oraşului
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Umbrele oraşului

    Îmi place să mă uit la umbra unei clădiri căzând pe o altă clădire. De exemplu într-o zi eram pe o terasă care dădea într-un bulevard, stăteam şi mă holbam la maşinile care treceau, la şoferii care se claxonau nervoşi şi la cei câţiva oameni care se străduiau să-şi facă loc pe nişte trotinete electrice. Era o zi foarte caldă, deşi în miez de toamnă, cu un soare ciudat la culoare şi nevoia de a purta tricouri în octombrie.

  • Cine a aruncat scaunul acesta
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Cine a aruncat scaunul acesta

    Mă duc unde am treabă şi tocmai am urcat un milion de scări. Practic am trecut de la un etaj al oraşului la altul şi acum parcă merg în gol. Trec pe lângă curţi identice, cu arbori micuţi şi toaletaţi, cu pisici grase şi câini leneşi, cu muncitori care au venit la lucru încă de la prima oră ca să se ocupe de faţadele caselor.

  • Televizorul de pe dulap
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Televizorul de pe dulap

    În sufragerie avem un televizor alb-negru. E cocoţat pe dulap, aşa că dacă vrem să ne uităm la telejurnal sau la Dallas trebuie să stăm cu capul dat pe spate, iar la final avem gâtul puţin strâmb. Când eşti mic e şi mai greu, dar eu fac eforturi.

  • Un nasicorn de acum 21 de ani
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Un nasicorn de acum 21 de ani

    Am vreo 13 ani. Am pornit cu tata pe un câmp de la marginea oraşului, într-o căldură oribilă de început de vară, în căutarea unor plante pentru ierbarul pe care mi l-au cerut la şcoală. Fiertoarea prin care ne mişcăm e una singură şi înghite totul, iar noi suntem doi.

  • Cartea de vise a bunicii mele
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Cartea de vise a bunicii mele

    Bunica mea avea o carte de vise veche, de prin 1930, şi o ţinea lângă pat, pe un scaun, acoperită de tot felul de alte caiete, carneţele de cheltuieli şi reviste de Sudoku (da, bunica a avut o perioadă în care a făcut Sudoku de dimineaţa până seara, era chiar experimentată, spunea că-i ţine mintea în priză, dar asta-i altă poveste).

  • Dragă frică
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Dragă frică

    M-a apucat doar pe la 19 ani, după ce am plecat de acasă. Frica. Într-o seară mergeam pe un bulevard, pe sub o reclamă gigantică, atunci când mi-a trecut prin minte că o să-mi pice în cap. Şi o să mă facă terci, desigur. Să sfârşeşti zdrobit de o reclamă la asigurări de viaţă, ăsta da deznodământ. Am continuat să trec pe sub reclamele alea, dar asta nu înseamnă că nu m-am aşteptat de fiecare dată la ce e mai rău.

  • Toţi bătrânii singuri
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Toţi bătrânii singuri

    Am trecut ieri cu autobuzul pe lângă un bloc în faţa căruia stătea o bătrână îmbrăcată într-un halat albastru. Căra cu ea o plasă, avea părul despletit şi nişte papuci albi, de parcă ieşise din casă cu un minut în urmă şi s-ar fi îndreptat spre cel mai apropiat magazin din cartier. Apoi, pentru că autobuzul a încetinit şi a oprit în staţie, am privit-o mai bine.

  • Aventură în căldură
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Aventură în căldură

    Am ieşit ieri din casă, deşi toată lumea mă avertizase să n-o fac. Afară ar fi fost vreo 34 de grade, deşi sincer păreau a fi 50. Aveam nişte probleme de rezolvat, nimic complicat, un traseu de 20 de minute, stat zece minute, apoi întors pe acelaşi drum. Am zis să merg pe la umbră, dar s-a dovedit că umbra nu mai există. S-a dat. Sau, dacă există, nu mai înseamnă nimic.

Modifică Setările