
Eliade al meu. La încă o „Noapte de Sânziene“
Am fost înnebunit, transfigurat când am citit prima oară „Noaptea de Sânziene“, de fapt în întregime proza fantastică a lui Mircea Eliade. Vedeam peste tot „semne“, mă plimbam obsedant pe strada Mântuleasa şi pe străzile din jurul Căii Moşilor, îmi petreceam Ajunul şi Noaptea de Sânziene în pădurea Băneasa, în preajma căreia locuiesc. Azi nu mă mai încântă aceste „mituri, ghicitori, eresuri“...