O poveste petrecută la Slătioara, în tinereţile mele, m-a urmărit toată viaţa până azi, când eroii ei au intrat toţi, demult, în legendă, iar eu nu mai am niciun martor în afara amintirilor şi acelea şterse de timp ca icoanele din Biserica de lemn de la Cociobi.
Am debutat în jurnalistică, am mai spus, sigur, asta, în urma unui concurs pentru postul de reporter doi sau trei la „Carnetul cultural”, rubrică aparţinând Direcţiei Emisiunilor culturale şi pentru copii şi tineret a Postului de Radio Bucureşti în noiembrie 1950.
Venind la Bucureşti după patru luni de absenţă, surprins la Slătioara de „Starea de urgenţă”, găsesc în cutia poştală două scrisori de la un bun prieten şi coleg de liceu la „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea. Cea de a doua scrisoare la care găsesc firesc cu cale să răspund e din iunie 2020.
Când s-a întors din război în 1945, cu pieptul plin de decoraţii, veteran, „Domnul Pătruţ“ de azi era cunoscut cu numele maică-sii Vetu (Veta), nevasta lui Mitroi al Usturoaicăi lui Tucuină din Coasta Corbului şi, astfel, pe el l-a chemat Petru Tucuină.
Într-un comentariu de cititor din subsolul articolului „Incredibil şi inacceptabil“, publicat de academicianul celebru Eugen Mihăescu în Cotidianul, un fel de Nae Girimea, şi frizer şi sufirug şi spiţer, pe care l-aş numi „Excelenţa sa“ Sfertodoctul, îşi exprimă, semnând V.V., o înfocată îngrijorare pentru obrazul Academiei.
În sfârşit, se cuvine să ne apropiem şi de comparaţia propusă între testamentul lăsat de Societatea Dramatică şi ziua de azi a Naţionalului.
Adevărul adevărat este că ţăranii pe care i-am iubit eu şi pe care i-am descris în cărţile mele – am mai spus asta – nu mai sunt!
Aflu că într-o carte de amintiri sunt catalogat drept „politrucul” Teatrului Mic de către un regizor odată remarcabil, Dinu Cernescu.
Rari sunt cei care mai ştiu că, începând cu Ion Ghica şi până la Liviu Rebreanu inclusiv, în biroul directorilor Teatrului Naţional s-a aflat fără nicio lipsă portretul lui Barbu Ştirbei, domnitorul sub care s-a ridicat şi în prezenţa căruia s-a inaugurat Teatrul cel Mare.
Am citit în ceea ce pentru mine înseamnă un timp record, adică mai puţin de două zile, o carte voluminoasă. Are vreo 700 de pagini, se cheamă „Jurnalul unui personaj controversat. Rememorări provocate de Vartan Arachelian“, îi aparţine lui Dinu Săraru şi a apărut în anul 2019 la editura bucureşteană „RAO“.
Pe 16 aprilie, de la ora 18.30, la Hotel Novotel, a avut loc lansarea volumului "Jurnalul unui personaj controversat" - rememorări provocate de Vartan Arachelian, realizat pe baza unor ample interviuri cu scriitorul şi dramaturgul Dinu Săraru.
Rar, foarte rar, nu-mi mai ţin nici eu minte – cum zic ţăranii – am îndrăznit să scriu Marele meu Prieten, gândindu-mă la Arhiepiscopul Gherasim „Părintele nostru“.
S-a stins şi a fost înmormântat într-un cvasianonimat – cu excepţia Bisericii – un mare om, apărător şi salvator, cum s-a şi spus, al Bisericilor, un militant unanim recunoscut în epocă al spiritualităţii identitare româneşti.
Ambiţia mea de a nu lăsa anul acesta singur şi văduv în Ajunul Crăciunului de spuzeala piţărăilor pridvorul casei copilăriei mele de la Slătioara şi al tinereţii mele şi a vieţii mele întregi, căci eu la Bucureşti peste 70 de ani am stat ca la internat, a fost retezată de sfaturile repetate, îngrijorate şi speriate ale celor ce mă îndemnau să nu plec la drum fiindcă sub Munţii Căpăţânii ningea furios şi
1. - Vizita celui mai important gazetar politic al nostru de azi, Ion Cristoiu, la Ceremonia inaugurării Cimitirului Militarilor Români de la Asperonsk, ţinutul Krasnodar, dedicat ostaşilor români căzuţi în luptele din Cuban şi Caucaz, între august 1942-octombrie 1943, a dovedit încă o dată prezenţa ziaristului de excepţie la evenimentele cu caracter esenţial pentru un anume timp istoric şi o anume
Joi, de la ora 11, la Cafeneaua Capşa, va avea loc lansarea romanului „Marele premiu la Monte Carlo sau dedublarea”, de Dinu Săraru. Alături de autor, vor vorbi directorul editurii Rao- Ovidiu Enculescu, istoricul şi criticul de film Manuela Cernat şi academicianul Ilie Bădescu.
În urmă cu mai bine de şapte ani, într-o împrejurare publică, făceam această spovedanie, înfăţişând descoperirea de către mine a ţăranului român:
RADIOUL la 90 de ani este o SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ; el a fost, cu adevărat, şi a rămas, de-a lungul a 90 de ani, ceasul unei autentice redeşteptări naţionale care a dat, înfruntând atâtea vicisitudini istorice, ORA EXACTĂ a acestei ţări.
La începutul celor cincisprezece zboruri spre Israel, dacă stau să mă gândesc bine, la al şaselea cred, cineva din spatele scaunului meu cu o voce caldă de doamnă a spus: „Dumneavoastră aţi scris «Nişte ţărani»“?!
În „Ura din ochii vulpii – romanul unei mari dezamăgiri“ e vorba de Teatrul Mic - am schiţat sub numele Marea Dirijoare portretul doamnei profesor universitar doctor Cătălina Buzoianu, Marea Doamnă a Teatrului românesc, omagiată zilele acestea la împlinirea vârstei de 80 de ani:
Spaţiul relaţiilor interumane din lumea scriitorilor şi artiştilor a fost întotdeauna şi rămâne dominat de amiciţie, care este ca zăpada mieilor primăvara, se topeşte cât ai clipi din ochi.
Cum seamănă vremea păcătoasă şi duşmănoasă şi schimbătoare bezmetic cu viaţa noastră socială şi politică, aidoma unei oglinzi nefericite a acesteia din urmă şi cum se întinde ea peste toată ţara, începând fireşte cu Bucureştii în care, aşa cum scriam în februarie 2011 la începutul romanului „Ultimul bal la Şarpele roşu“:
A căzut frunza cireşilor, a căzut frunza vişinilor, caişilor şi piersicilor, a început să cadă şi frunza merilor, cad merele singure înainte să se coacă şi rămân să se înroşească în iarba arsă de secetă, se înmulţesc de secetă crăpăturile pământului unde a apucat să se cosească, a început să se coacă pentru că au
Iată originalul: „Septembrie retezase brusc ambiţiile verii toride de a se lăţi slinoasă, dincolo de îngăduinţa filelor calendarului, peste Bucureştii ajunşi o mahala, ameţiţi de încăierarea pe ciolan, neruşinată, a coteriei politicianiste, la concurenţă cu vestita, în vechime, păruială a chivuţelor în Piaţa Unirii, fostă de flori, cu fustele în cap şi rostogolită fără perdea în văzul şi în obrazul,
Cinstind memoria personalităţii marelui patriarh Iustinian Marina la 40 de ani de la trecerea acestuia în nefiinţă, la editura Basilica, a apărut în condiţiile grafice de excepţie ale unui fermecător album de artă o nouă monografie consacrată „Leagănului cetăţii“ Bucureştilor, cum numea Nicolae Iorga catedrala cunoscută azi miilor ei de credincioşi, Mănăstirea Radu Vodă.
O serie de vedete din România, din lumea muzicii şi a teatrului, scriitori, personalităţi din administraţia locală şi naţională, dar şi afacerişti au primit o înaltă distincţie bisericească din partea unei Arhiepiscopii din România. Ordinul a fost creat special cu ocazia împlinirii a patru ani de la instalarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Varsanufie ca arhiepiscop al Râmnicului.
Zaharia Stancu atunci când era preşedinte la Uniunea Scriitorilor şi se supăra - fiindcă „se lăsa” uşor supărat - şi se afla în birou, începea să strige să-l audă cât mai multă lume:
Am mai povestit o dată, pe undeva, dincolo de paginile „Jurnalului unui personaj controversat“, că am scris romanul „Crimă pentru pământ“, cu care în 1994 încheiam „Trilogia ţărănească“, pornind de la o ştire modestă apărută în ziarul Adevărul din epocă, care spunea că prima crimă pentru pământ în
Când scriam romanul „Ciocoii noi cu bodyguard“, acum mai bine de 15 ani, nu mă gândeam la ecoul pe care îl va avea şi îl are şi astăzi filmul inspirat de el regizorului Şerban Marinescu şi trupei actoriceşti, ultimul mare florilegiu care de atunci, din nefericire, n-a mai putut şi nu mai va putea fi întâlnit pe nicio scenă de teatru, pe nicio peliculă.
Întoarcerea Crăciunului la mijlocul lui februarie - vreau să spun revenirea iernii ca în timpurile normale cu pustiul nămeţilor şi „geruri siberiene“ - a fost iarăşi pentru noi o surpriză pentru că am aflat despre eveniment cu doar trei zile înainte de a se petrece la proporţiile care nu mai au nevoie de altă subliniere.
Cum a ajuns un român să plătească o dobândă de 30.000% pentru doar 180 de euro. Topul celor mai scumpe IFN-uri
Prognoza meteo: Ce ne aşteaptă după vremea anormală. Când se întoarce frigul şi unde se anunţă burniţă
Şofer român din Londra, înjunghiat în propria maşină. Momentul, surprins de camerele de supraveghere VIDEO
Cum ajung urşii României în farfuriile străinilor bogaţi. Traficul de animale, încurajat de obiceiurile culinare
Revolta unui medic, după un control ITM: „Vine o duamnă cu unghiile de 4 cm care îţi cere ştampila”
Bugetarii de lux. „Abuzul“ de Consilii de
Administraţie umple buzunarele politicienilor
Prognoza meteo: România, lovită de şocuri termice. Unde se dezlănţuie iarna şi cât de cald se face în sud-est
Pensiile speciale pentru parlamentari, eliminate. Orban: „Parlamentul reintră în slujba cetăţeanului. E doar primul pas”. Cine nu a vrut să voteze
Ignoranţi cu ifose: ce pregătire are operatoarea 112 care a umilit doi părinţi ce reclamau că fetiţa lor se simte rău
Moartea generalului Pacepa, confirmată de cel
mai bun prieten: „Îşi dorea să revină în România“ EXCLUSIV