Răsfoind cu ajutorul soţiei (fiind, se ştie, nevăzător) capitolul Corespondenţe din „Jurnalul unui personaj controversat”, am constatat că lipseşte (eroare, fireşte, a redactorului de carte) epistola semnată de Emil Cioran, epistolă la care ţin foarte mult, în urma vizitei la celebrul filosof acasă, în mansarda blocului lângă Teatrul Odeon, unde acesta locuia ca un student.
I-am telefonat prietenului meu Radu Theodoru, generalul aviator şi romancierul, dramaturgul, scenaristul, navigatorul, încununat cu Premiul Academiei Române pentru tetralogia dedicată lui Mihai Viteazul, să-l întreb cum se petrece în pragul vârstei de 99 de ani viaţa învingătorului.
Vă invit să citiţi transcrierea podcastului „Avangarda cu Ionuţ Vulpescu”, la care l-am avut ca invitat pe Dinu Săraru.
Duminică dimineaţa, pe la 11, am reuşit să-l prind la telefon pe generalul de aviaţie Radu Theodoru, la 98 de ani, de o vitalitate şi de un neastâmpăr tineresc, umilitor pentru toţi nonagenarii care sunt încă pe picioarele lor.
A venit vremea şi vremuiala să însemn câteva gânduri despre satul meu Olari 1, cum scrie pe porţile mari ale conacului meu oltenesc.
În arhivele Securităţii, partea artistică a Festivalului internaţional „Cerbul de Aur” a fost mai puţin reprezentată. În schimb, rapoartele strict secrete, întocmite de capii sistemului opresiv din anii ’70, abundau de jocuri de culise, bârfe şi spioni.
Eram la începuturile gazetăriei mele teatrale şi lucram cum nu se putea mai inspirat la teatrul radiofonic, prima mea mare şcoală de teatru, chiar în primăvara anului când cronica mea teatrală radiofonică la „Apus de soare” pe scena Naţionalului mă proiectase în centrul atenţiei.
Scriitorul Dinu Săraru, în vârstă de 89 de ani, s-a vaccinat marţi împotriva virusului COVID-19. Anunţul a fost făcut de Comitetul Naţional de coordonare a activităţilor privind vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV) pe pagina de Facebook.
O poveste petrecută la Slătioara, în tinereţile mele, m-a urmărit toată viaţa până azi, când eroii ei au intrat toţi, demult, în legendă, iar eu nu mai am niciun martor în afara amintirilor şi acelea şterse de timp ca icoanele din Biserica de lemn de la Cociobi.
Am debutat în jurnalistică, am mai spus, sigur, asta, în urma unui concurs pentru postul de reporter doi sau trei la „Carnetul cultural”, rubrică aparţinând Direcţiei Emisiunilor culturale şi pentru copii şi tineret a Postului de Radio Bucureşti în noiembrie 1950.
Venind la Bucureşti după patru luni de absenţă, surprins la Slătioara de „Starea de urgenţă”, găsesc în cutia poştală două scrisori de la un bun prieten şi coleg de liceu la „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea. Cea de a doua scrisoare la care găsesc firesc cu cale să răspund e din iunie 2020.
Când s-a întors din război în 1945, cu pieptul plin de decoraţii, veteran, „Domnul Pătruţ“ de azi era cunoscut cu numele maică-sii Vetu (Veta), nevasta lui Mitroi al Usturoaicăi lui Tucuină din Coasta Corbului şi, astfel, pe el l-a chemat Petru Tucuină.
Într-un comentariu de cititor din subsolul articolului „Incredibil şi inacceptabil“, publicat de academicianul celebru Eugen Mihăescu în Cotidianul, un fel de Nae Girimea, şi frizer şi sufirug şi spiţer, pe care l-aş numi „Excelenţa sa“ Sfertodoctul, îşi exprimă, semnând V.V., o înfocată îngrijorare pentru obrazul Academiei.
În sfârşit, se cuvine să ne apropiem şi de comparaţia propusă între testamentul lăsat de Societatea Dramatică şi ziua de azi a Naţionalului.
Adevărul adevărat este că ţăranii pe care i-am iubit eu şi pe care i-am descris în cărţile mele – am mai spus asta – nu mai sunt!
Aflu că într-o carte de amintiri sunt catalogat drept „politrucul” Teatrului Mic de către un regizor odată remarcabil, Dinu Cernescu.
Rari sunt cei care mai ştiu că, începând cu Ion Ghica şi până la Liviu Rebreanu inclusiv, în biroul directorilor Teatrului Naţional s-a aflat fără nicio lipsă portretul lui Barbu Ştirbei, domnitorul sub care s-a ridicat şi în prezenţa căruia s-a inaugurat Teatrul cel Mare.
Am citit în ceea ce pentru mine înseamnă un timp record, adică mai puţin de două zile, o carte voluminoasă. Are vreo 700 de pagini, se cheamă „Jurnalul unui personaj controversat. Rememorări provocate de Vartan Arachelian“, îi aparţine lui Dinu Săraru şi a apărut în anul 2019 la editura bucureşteană „RAO“.
Pe 16 aprilie, de la ora 18.30, la Hotel Novotel, a avut loc lansarea volumului "Jurnalul unui personaj controversat" - rememorări provocate de Vartan Arachelian, realizat pe baza unor ample interviuri cu scriitorul şi dramaturgul Dinu Săraru.
Rar, foarte rar, nu-mi mai ţin nici eu minte – cum zic ţăranii – am îndrăznit să scriu Marele meu Prieten, gândindu-mă la Arhiepiscopul Gherasim „Părintele nostru“.
S-a stins şi a fost înmormântat într-un cvasianonimat – cu excepţia Bisericii – un mare om, apărător şi salvator, cum s-a şi spus, al Bisericilor, un militant unanim recunoscut în epocă al spiritualităţii identitare româneşti.
Ambiţia mea de a nu lăsa anul acesta singur şi văduv în Ajunul Crăciunului de spuzeala piţărăilor pridvorul casei copilăriei mele de la Slătioara şi al tinereţii mele şi a vieţii mele întregi, căci eu la Bucureşti peste 70 de ani am stat ca la internat, a fost retezată de sfaturile repetate, îngrijorate şi speriate ale celor ce mă îndemnau să nu plec la drum fiindcă sub Munţii Căpăţânii ningea furios şi
1. - Vizita celui mai important gazetar politic al nostru de azi, Ion Cristoiu, la Ceremonia inaugurării Cimitirului Militarilor Români de la Asperonsk, ţinutul Krasnodar, dedicat ostaşilor români căzuţi în luptele din Cuban şi Caucaz, între august 1942-octombrie 1943, a dovedit încă o dată prezenţa ziaristului de excepţie la evenimentele cu caracter esenţial pentru un anume timp istoric şi o anume
Joi, de la ora 11, la Cafeneaua Capşa, va avea loc lansarea romanului „Marele premiu la Monte Carlo sau dedublarea”, de Dinu Săraru. Alături de autor, vor vorbi directorul editurii Rao- Ovidiu Enculescu, istoricul şi criticul de film Manuela Cernat şi academicianul Ilie Bădescu.
În urmă cu mai bine de şapte ani, într-o împrejurare publică, făceam această spovedanie, înfăţişând descoperirea de către mine a ţăranului român:
RADIOUL la 90 de ani este o SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ; el a fost, cu adevărat, şi a rămas, de-a lungul a 90 de ani, ceasul unei autentice redeşteptări naţionale care a dat, înfruntând atâtea vicisitudini istorice, ORA EXACTĂ a acestei ţări.
La începutul celor cincisprezece zboruri spre Israel, dacă stau să mă gândesc bine, la al şaselea cred, cineva din spatele scaunului meu cu o voce caldă de doamnă a spus: „Dumneavoastră aţi scris «Nişte ţărani»“?!
În „Ura din ochii vulpii – romanul unei mari dezamăgiri“ e vorba de Teatrul Mic - am schiţat sub numele Marea Dirijoare portretul doamnei profesor universitar doctor Cătălina Buzoianu, Marea Doamnă a Teatrului românesc, omagiată zilele acestea la împlinirea vârstei de 80 de ani:
Spaţiul relaţiilor interumane din lumea scriitorilor şi artiştilor a fost întotdeauna şi rămâne dominat de amiciţie, care este ca zăpada mieilor primăvara, se topeşte cât ai clipi din ochi.
Cum seamănă vremea păcătoasă şi duşmănoasă şi schimbătoare bezmetic cu viaţa noastră socială şi politică, aidoma unei oglinzi nefericite a acesteia din urmă şi cum se întinde ea peste toată ţara, începând fireşte cu Bucureştii în care, aşa cum scriam în februarie 2011 la începutul romanului „Ultimul bal la Şarpele roşu“:
Cât de bine înarmată este România. Un apreciat general dezvăluie atuurile şi lipsurile Armatei Române
Analistul George Friedman, despre poziţia României în conflictul ruso-ucrainean: „Este, poate, cea mai abilă din toată Europa de Est”
UDMR devine, pas cu pas, oaia neagră a
Coaliţiei
PSD reînvie tema revizuirii Constituţiei. Modificările, încă sub semnul întrebării
Un
fost spion KGB dezvăluie adevărata
faţă a lui Putin: „Narcisist,
bun politician
şi rău până în măduva oaselor” EXCLUSIV
Discursul lui Putin, văzut ca un delir. Analist militar: „Numai fabulaţii”
Putin i-a prezentat scuze premierului israelian pentru afirmaţia lui Lavrov cu privire la „evreul Hitler”
Marea Britanie, ameninţată cu războiul nuclear: „O opţiune este de a o arunca în adâncimile mării“ VIDEO
Ministerul rus al Apărării susţine că Ucraina primeşte armament prin România. Cum spun ruşii că ar ajunge armele în ţară. Reacţia MApN
Un expert român explică schimbarea tacticii NATO în privinţa Rusiei. „Washington nu mai ia în serios discursul nuclear al Moscovei”