Stiri despre constantin barbulescu

Medicina în secolul al XIX-lea: difteria era tratată cu praf de fecale, iar turbarea cu decoct de gândaci şi moliftele Sfântului Vasile

Tratarea bolilor la mijlocul secolului al XIX-lea era apanajul medicilor şi al vindecătorilor, al şarlatanilor, descântătoarelor, preoţilor, călugărilor şi vrăjitorilor. Dacă medicii îi priveau cu circumspecţie, societatea avea încredere în vindecători precum Marin Vărzaru, care a fost premiat de ministrul de interne, „măţăreasa” din Văcăreşti sau Kirie Tănase - plăcintarul transformat în medic.

Mesajul medicilor din secolul XIX despre degenerarea „rasei române“: „Viitorul este incert. Bucureştiul furnică de streini. Iaşiul va deveni o Palestină“

Obţinerea independenţei, proclamarea Regatului şi Unirea din 1918 fac din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea o perioadă de aur din Istoria României. În discursul public al vremii şi-a făcut loc viziunea apocaliptică ce prevestea degenerarea rasei, scădera populaţiei autohtone şi înlocuirea cu străini. Medicii vremii atrăgeau atenţia asupra pericolului evreilor într-un discurs antisemit surprinzător de violent.

Cum se transformau ţăranii români în „morţi vii”, pe vremuri, din cauza unei boli misterioase: „Începe cu o roşeaţă a pielii, se agravează, înnebunesc şi mor“

Sărăcia extremă în care trăia ţăranul român în secolul al XIX-lea a creat condiţiile răspândirii necontrolate a unei boli necruţătoare, create parcă după chipul vieţii sale mizere. Boala care se manifesta aproape în întregime doar la ţărani debuta cu o roşeaţă a pielii şi avansa până la demenţă, paralizie şi moarte.

Ţăranul român din secolul al XIX-lea, văzut de medicii vremii: „Nu face baie niciodată. Un strat gros de murdărie stă întodeauna pe piele. Miroase greu“

Ţăranul român din secolul al XIX-lea este văzut de medicii vremii ca o „fiinţă mizerabilă în pielea sa şi în haina sa”. Ţăranii fac baie doar la botez şi-şi spală veşmintele atunci când plouă. Acestea sunt concluziile însemnărilor unor medici care au activat între 1860 şi 1910 în România. Textele au fost culese de istoricul şi etnograful clujean, Constantin Bărbulescu, în cartea „România Medicilor”.