Era previzibil, era o evoluţie normală: „mass shootings”, fenomenul
american recurent şi intrat deja în ADN-ul identităţii lor naţionale,
trebuia să producă şi efecte în Europa în condiţiile în care accesul la
arme rămâne încă foarte facil, iar piaţa neagră este ofertantă şi mereu
aprovizionată de circuitele controlate de reţelele de crimă organizată
care transportă ce este surplus abundent în zonele de conflict din estul
şi sudul european.
Ceea ce veţi citi mai jos pare neverosimil. Cum să creadă cineva astăzi, când fanfarele cântă triumful „integrării europene” al Chişinăului, liderii Republicii Moldova fac poze cu toţi oficialii continentului, iar drapelele europene flutură în capitala republicii, că dincolo de acest tabloul se ascunde şi o realitate care desfinde nu doar percepţiile noastre, dar şi bunul simţ.
Da, există şi ea. Culmea. Deşi se ascunde bine. Că nu degeaba e deşteaptă. Se escamotează şi devine aproape insesizabilă când se lasă pitită în obiecţii parcă rezonabile, de aparent bun simţ.
Prietenul şi colegul în ale Educaţiei, Marian
Staş, ridică din nou problema şcolilor pilot, pentru care a consumat multă
energie de-alungul anilor. Doar şase şcoli s-au înscris în acest proiect, din
toată ţara, fapt care ilustrează că majoritatea a înţeles dificultăţile legate
de implementarea acestui proiect. Două sunt dificultăţile majore care se ridică
în aplicarea acestui proiect.
Dear all, care tocmai v-aţi găsit să săriţi la beregăţile celor de la Curcani, “Lazăr”,
Râmnicu-Sărat, Baia Mare, Iaşi, Sibiu, că nu-ş ce şi nu-ş cum, că aia şi
ailaltă, nu mai bine puneţi mâna frumuşel şi vă proiectaţi propriile şcoli-pilot
care să se întoarcă după soare aşa cum vreţi voi, dându-ne pe noi toţi ceilalţi
pe spate cu minunile voastre de proiecte, în loc să vă frece grija de munca altora?
Ia încercaţi, să vedeţi cum e. Hai! BAFTĂ!
Episodul 23 al podcastului Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu, îl aduce în faţa publicului pe actorul din spatele unor roluri cruciale pentru lumea teatrului şi cinematografia românească. Cel care a fost Senatorul melcilor, Iacob, Ion Creangă, vine la microfonul Avangardei, pentru a povesti cum arată viaţa atunci când devii, prin vocaţia de actor, unul dintre cei care s-au simţit, prin aprecierea publicului, ca Cel mai iubit dintre pământeni.
Editura Istoria Artei marchează
ziua de naştere a arhitectului Cristofi P. Cerchez, care a avut loc în 4 iulie 1872, printr-o nouă apariţie editorială. Albumul ”Arhiva de arhtectură: Cristofi Cerchez 150” este al optulea din colecţie şi prezintă desene şi schiţe inedite.
Tindem să calculăm gravitatea unui lucru, chiar şi a războiului, după modul în care acesta devine subiect de dezbatere televizată.
Dacă vă interesează o carieră solidă, pe termen lung, şi dacă nu aveţi
bani fără limită în cont, luaţi-o mai încet cu vacanţele şi cu
distracţia şi transferaţi o parte din banii de acolo către haine mereu
frumoase şi elegante, faceţi analize de sânge şi de urină din 6 în 6
luni şi remediaţi urgent orice beteşug, oricât de minuscul ar fi el şi
oricât de neînsemnat vi s-ar părea, aveţi mare, mare grijă la cum
arătaţi.
În captivanta sa lucrare „De la Romani la Români”, tipărită de Editura
Litera, în capitolul final „Concluzii”, istoricul medievalist unanim
recunoscut Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, face o
tulburătoare observaţie pe care ne îngăduim s-o reproducem pentru
cititorii tabletei de faţă:
A 56-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Karlovy Vary (KVIFF), unul dintre cele mai vechi şi importante astfel de evenimente din Europa, a început în prima zi a lunii iulie şi va continua până pe 9 iulie 2022.
S-a împământenit de ceva
vreme în teatrele lirice româneşti ca premierele noilor producţii să fie
livrate publicului în formă de pachete de spectacole consecutive, cu
distribuţii fie variate, fie chiar identice. Bucureştiul, Clujul, şi acum
Iaşiul încearcă sistemul. E şi bine, e şi rău.
Trăim un timp al incertitudinilor majore de tot felul: s-a terminat sau
nu s-a terminat pandemia? Ia curând sfârşit războiul sau se extinde şi
pe unde n-am vrea? A început criza economică? Cum îi vom supravieţui?
S-au terminat banii şi combustibilii ieftini? Cât va mai creşte
temperatura pe planetă şi cum (dacă) ne vom adapta? Şi ce viitor (mai)
are omenirea?
Lunile de miere oferite de coaliţia PNL-PSD-UDMR democraţiei şi statului de drept din România s-au încheiat. După ce s-au asigurat prin tot felul de decizii şi măsuri guvernamentale
că românii vor fi
Subiectul „avort” se reactivează în spaţiul public. Fie că vorbim despre legea din Polonia, fie de decizia Curţii Supreme din SUA, avem voci aici, în România, care susţin clar şi răspicat „Nu, dom’le, în ţara asta recunoaştem dreptul femeilor la autonomie corporală! Noi nu am uitat Decretul 770 din 1966.” Chiar aşa să fie?
Astfel, înţelegem în parte, se autodefinesc membrii formaţiei Wahnsinn; şi de această dată pasiune angajării în actul performanţei instrumentale asigură nivelul special al realizării.