Am descoperit foarte devreme că oamenii iubesc gutuile. Mie, doar dacă mă gândesc la ele, mi se strepezesc dinţii. De timpuriu, am aflat şi că oamenii iubesc anotimpurile, unii iubesc vara, alţii toamna, mulţi iubesc primăvara, dar sunt o grămadă care se dau în vânt după iarnă. Pe când eu de abia dacă remarc că este august sau februarie sau mai sau noiembrie. Mie nu-mi pasă în ce lună suntem. Poate ploua la fel de bine în orice sezon.
Al treilea interviu al meu pentru „Adevărul“ cu unul dintre cei mai buni scriitori români în viaţă, Dan Stanca (64 de ani), se ocupă de romanul recent apărut în seria de autor dedicată de editura Vremea (al patrulea titlu), carte cu un titlu ciudat şi provocator: „Adio, România“. Fantezia (dar şi profunzimea, sagacitatea) autorului debordează în acest roman, care urmăreşte destinul „ţărişoarei“ noastre de la Marea Unire până hăt, în anul 2045.
Copiii s-au jucat mereu. Singuri sau cu prietenii, în casă, pe uliţa din sat sau în faţa blocului. S-au jucat şi părinţii copiilor care astăzi sunt conectaţi la tehnologie şi ultimele gadgeturi. Baba oarba şi Lapte gros sunt doar câteva dintre bucuriile copilăriei în care tableta sau tehnologia nu îşi puneau amprenta.
O scurtă vacanţă la Slătioara, dictată mai ales de împrejurări domestice, ţinând de o iluzie de gospodărie, dar presantă, cum a fost nevoia de a înlocui câteva zeci de şindrile de brad din vârful foarte înalt al casei, cum se făceau pe timpuri, m-a adus cu picioarele pe pământ ca să observ că ambiţia de a-ţi acoperi casa cu pomenita şindrilă e nu numai foarte costisitoare,
Bunică-mea a trăit toată viaţa ei pregătindu-şi înmormântarea. De când o ştiu, an de an, a pus bani deoparte. O asigurare certă pentru ca ultimul ei drum să fie lipsit de orice obstacole. Pentru ea nimic nu era mai important. De parcă apăruse pe lume cu o singură grijă: cum să plece din ea cum mai mult fast.
Ne-am întâlnit într-o zi în faţa supermarketului şi, deşi trecuse ceva vreme de când nu ne-am văzut, am reluat conversaţia de parcă abia fusese întreruptă. Vorbeşte repede, dar într-un mod diferit faţă de cei care vorbesc mult şi care nu spun mai nimic, de fapt. Reuşeşte să te captiveze cu orice povestioară, oricât de neînsemnată ar fi.
Marele scriitor Mihail Sadoveanu a fost îndrăgostit nebuneşte de munţii Vâlcii. În perioada interbelică a făcut nenumărate vizite în Voineasa, iar amintirile de aici se regăsesc în multe dintre scrierile sale.
Avea 42 de ani când în sfârşit începuse să se dezmorţească. Încă nu se dezmeticise întru totul, procesul lent de acceptare îi dezvăluia doar porţiuni din ceea ce mai putea fi reparat. Dacă mai putea fi reparat. I se păruse absurd, cum aşa, să nu fie capabil să modifice totul, deodată?
Minus două grade astăzi. Toate culorile epustuflante ale toamnei sunt anulate de albul strident al chiciurei. Noaptea dinainte a fost de-o claritate rară. Puzderie de stele aruncate ca într-o mare întâmplare. Mirosea a iarnă, a lemn ars şi a vin cu scorţişoară. Ar fi trebuit să intuiesc.
Prima mea colegă de bancă a fost o turcoaică mică. Atât de mică, încât eu păream uriaşă pe langă ea, la numai cei 6 ani ai mei. N-am avut de ales. Învăţătoarea ne-a aşezat unul câte unul în bănci după legi numai de ea ştiute.
M-am trezit brusc în tânguirea clopotelor de duminică şi am numărat opt bătăi prelungi. Le-am ascultat pe toate cu ochii închişi, întrebându-mă dacă nu-mi scăpase vreuna.
O carte de bucate cu felurile preferate ale membrilor familiei regale a României dezvăluie două reţete care se pregăteau frecvent în casa Reginei-Mamă Elena, cea pe care principesa Margareta o numeşte „modelul meu spiritual“.
Copilăria mea a fost optzecistă. M-am născut în ‘77 şi cutremurul l-am simţit din burta mamei. Era noapte, s-a auzit o zguduitură, a luat-o pe sor-mea în păturică şi a fugit în curte să nu cadă casa pe noi. Cam atât îmi amintesc din perioada asta. Toate aceste informaţii au fost repovestite, numai că eu, în căutare de repere, mi le-am însuşit.
Când v-aţi născut, domnule colonel, Al Doilea Război Mondial începuse de 29 de zile. Probabil că mi-aţi spus asta cândva, demult, dar n-am fost atent. Regret.
Nu mai ştiu cum sfârşise în familia noastră cartea jerpelită şi groasă, cu coperţi albastre, simboluri aurii, învălmăşite şi file îngălbenite, roase pe margini. Devenise sursa de veşti bune şi rele.
Ion Băieşu, unul dintre cei mai importanţi dramaturgi români, a fost omagiat la Teatrul „George Ciprian”, în cadrul festivalului de comedie Comic 7B. Fiul dramaturgului a mărturisit şi cum a apărut celebrul cuplu „Tanţa şi Costel”, interpretat de Octavian Cotescu şi Coca Andronescu în serialul cu 10 episoade difuzat de Televiziunea Română la sfârsitul anilor '60.
Fotomodelul internaţional Catrinel Menghia vorbeşte, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, despre copilăria, petrecută la Iaşi, într-o familie „cu principii sănătoase“, şi despre parcursul său de la o adolescenţă în care nu conta decât atletismul până când a devenit imaginea unor branduri precum Armani, Lise Charmel sau Teilor, pozând şi pentru reviste de renume ca „Vogue“ Italia, „GQ“ sau „Sports Illustrated“ .
Linia de cale ferată îngustă din Munţii Apuseni a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, în timpul Imperiului Austro-Ungar. Trenul a circulat fără întrerupere între Abrud şi Turda până în 1999.
Sorin Mîndruţescu (49 de ani) vorbeşte despre traseul său profesional – cum a ajuns în poziţii de top management calculat, cu multă muncă şi ambiţie – care a fost şi rămâne presărat cu alte aventuri ce-i descriu spiritul liber
Săptămâna trecută, un bun prieten polonez, jurnalistul independent Jakub Maciejewski, mi-a arătat o scurtă secvenţă filmată cu un bătrân din Cracovia recitând o strofă dintr-o poezie în româneşte şi m-a întrebat dacă omul vorbeşte bine în limba română.
Fost profesor de matematică la şcoli de prestigiu din Râmnicu Vâlcea, Cicerone Păunescu, în vârstă de 97 de ani, a predat până acum trei decenii şi jumătate matematică şi fizică. S-a născut în Şuşani, judeţul Vâlcea, şi a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe mai multe fronturi din ţară şi din străinătate, fiind decorat.
Editura Vremea îi dedică o serie de autor scriitorului Dan Stanca (63 de ani), care spune, într-un interviu în exclusivitate, că „inima este marea vie, carnea vie în care instrumentarul tăios sfârtecă“. Tot el avertizează că actualul carnaval politic „poate ascunde atrocităţi teribile“, dar şi că „Europa e ca un viteaz căruia i-a căzut armura“.
Mustaţa asta maronie am mai văzut-o undeva. Într-un film? Şi ochii speriaţi. Ochi de rozătoare. Un surâs îi mijeşte sub mustaţă, încreţindu-i faţa de pergament.
Nu cu mult timp în urmă am ajuns pe la un tîrg de vechituri, adică de antichităţi, sună mai puţin insalubru, pe undeva pe la Romexpo. Am plecat de acolo cu mai multe chestii printre care şi o grămadă de înscrisuri olografe ale unor literaţi. Aşa, de amorul artei, o plăcere proprie şi „personală”. Bani aruncaţi pe fereastră ar zice oricine şi nu neg că ar avea dreptate.
De cât timp n-ai mai fost pe-aici?... (Nu-mi amintesc.) Vezi, trebuie să vii... (Nu vreau.) De ce? Chiar aşa de ocupat eşti încât nu poţi să-ţi rupi două zile şi să treci pe la noi?... (Nu).
"Duhovnicul Moldovei" povestea că în anii copilăriei el era „şeful bandei de copii” şi că provoca adesea necazuri prin sat.
Nepoata lui Neagu Djuvara, care a venit în România la începutul anului pentru a lansa o asociaţie culturală în onoarea istoricului, îşi aminteşte câteva episoade legate de bunicul ei, cum ar fi cel în care au plecat, cu o Dacie veche, într-o excursie prin Moldova, sau cum a ajuns „Moş Neagu” să fie cel datorită căruia şi-a găsit jumătatea, pe Andrei Popovici.
„Copilăria mea a fost mai năstruşnică decât cea descrisă de Ion Creangă“, spune Ion Bocancea, cel care a interpretat rolul principal în filmul „Amintiri din copilărie“
Marţi, regretatul actor Gheorghe Dinică ar fi împlinit 85 de ani. S-a scris şi s-a vorbit mult despre marele Dinică, şi o să se mai scrie şi o să se mai vorbească. „Adevărul” prezintă trei întâmplări cu actorul, povestite de cei care l-au cunoscut îndeaproape.
Mărturiile româncei Elenei B. despre perioada când făcea practică profesională în hotelul în care fiul cel mai mic al lui Nicolae Ceauşescu avea rezervat un întreg etaj arată o faţă a comunismului la care puţini au fost martori.
VIDEO A început nebunia în magazinele din România. Rafturi golite, cozi uriaşe în supermarketuri de frica coronavirusului
Motivul
halucinant pentru care romii suceveni au minţit la vamă că se
întorc din Germania: „Au confundat
carantina cu închisoarea“
Surse din CCR explică decizia Curţii. Iohannis a sfidat procedura consultărilor
Surse: Iohannis pierde la CCR. Preşedintele trebuie să vină cu o altă propunere de premier
Carantină pentru românii care vin din cele două regiuni din Italia aflate în carantină din cauza coronavirusului
Simona Halep a câştigat titlul cu numărul 20 al carierei, după o finală marcă-înregistrată! Fiesta la Dubai
Infecţia cu coronavirus. În ce condiţii au fost aduşi în ţară românii de pe nava Diamond Princess şi unde vor sta în carantină FOTO VIDEO
Un român se află printre cei ucişi în atacurile din Germania
Veste proastă pentru români: Marea Britanie îşi închide graniţele pentru muncitorii necalificaţi. Limba engleză, condiţie obligatorie
UPDATE Al doilea român infectat cu coronavirus pe nava de croazieră Diamond Princess