Dem Rădulescu se află pe lista personalităţilor pe care Vâlcea le-a dat ţării şi lumii. S-a născut în 1931 la Râmnicu Vâlcea, într-o familie de negustori.
Desigur, Morgenstern. Marea actriţă şi-a publicat de curând, la Editura Litera, o carte autobiografică, intitulată în mod misterios „Nu sunt eu“. Actriţa strânge laolaltă notaţii foarte personale de jurnal, în care-şi reafirmă ataşamentul faţă de evreitate sau profunda încredere în artă. În contextul actualelor atacuri la adresa artistei, volumul ne poate ajuta să înţelegem cât de înrădăcinat este antisemitismul în societatea românească.
Cartea ,,Povestirile unor şcolari zvăpăiaţi. Amintiri pandemice”, scrisă de Anca Stuparu şi publicată la editura Curtea Veche Publishing, emoţionează profund, poate şi pentru că autoarea – care locuieşte în New York, acolo unde este medic de urgenţă în obstetrică şi ginecologie – a reuşit să mă determine, mai mult cu fiecare rând citit, să mă întorc în căutarea timpului pierdut, a anilor de şcoală.
Cunoscută până acum mai mult în lumea filmului (a fondat, alături de Dan Nuţu, Aristoteles Workshop), Cristina Hoffman debutează acum în literatură, cu o carte de amintiri deghizată în roman, despre copilăria şi adolescenţa petrecute într-un cartier pitoresc al Bucureştiului din „comunismul timpuriu“. „Cartea Cristinei Hoffman reuşeşte să ne ispitească spre o experienţă mult mai sănătoasă, mai utilă: experienţa memoriei“, spune Andrei Pleşu.
Fostul căpitan al echipei naţionale de fotbal, Gheorghe Hagi, a vorbit despre cum a încercat, în copilărie, să îmbine sportul cu învăţătura şi a explicat conjunctura prin care a ajuns să aibă studii superioare
Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galaţi prezintă spectacolul ”MaMe” la DaFeSt 2020 – Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio, Ediţia a XXIV-a (ediţie specială online).
Actriţa Draga Olteanu Matei s-a stins din viaţă miercuri, la vârsta de 87 de ani, într-un spital din Iaşi. Victor Rebengiuc, Oana Pellea, Alexandru Arşinel, Irina Păcurariu, Mircea Radu şi Iulia Albu se numără printre cei care şi-au exprimat regretul şi au transmis mesaje de condoleanţe.
Katarina Dyer, fiica regretatului om de radio Andrei Gheorghe, îşi pregăteşte revenirea în showbiz. Katarina a debutat la vârsta de numai 13 ani, fiind nu doar cântăreaţă, ci şi textieră şi compozitoare. Aceasta a rememorat câteva momente alături de tatăl ei vitreg lângă care nu s-a simţit niciodată ca un străin.
Astăzi voi lua pauză de la întâmplările istoriei mărunte, pentru că simt nevoia să vă împărtăşesc câte ceva despre mine.
Reprezentanţii unui bar de pe plaja din Vama Veche transmit un mesaj on-line tuturor celor care doresc să se distreze responsabil în cea mai sudică staţiune de pe litoralul românesc.
Sentimentul de deja vu (din franţuzescul „déjà-vu“) reprezintă o puternică impresie de familiaritate a unor locuri necunoscute sau evenimente pe care le trăiesc, deşi este o experienţă nouă.
Neculai Brocea, din Bicaz, şi fostul rege al României, Mihai I, s-au născut amândoi pe 25 octombrie 1921. Peste ani aveau să se vadă de două ori, în Crimeea.
România interbelică sărbătorea, în 10 mai, Ziua Regelui. Despre Mihai I îşi amintesc doi nemţeni, care au avut prilejul să îl cunoască.
În unele locuri, pare că nici oameni nu au trăit, parcă nici case nu au fost! Timpul şi vremurile au şters de pe faţa pământului oameni şi case! Nicu pare atipic într-o vreme când viaţa la ţară nu mai este ce a fost, iar tot mai puţinii locuitori ai satelor mai pot fi numiţi ţărani. Munceşte ca un rob, pe lângă serviciul modest pe care îl are la fermă. Se mai încăpăţânează să mai ţină cal căruţă, vacă, porci, ”cât mai pot!”, zice.
Nu e nimic nou, perioadele de restrişte, de orice fel, pot trezi amintiri, pot procura nostalgii celor vârstnici, pot aduce învăţăminte celor tineri; celor care doresc să înveţe!
Jocurile copilăriei, în ciuda vechimii lor şi a graficii depăşite, ne impresionează chiar şi în ziua de azi. Dacă eşti tânăr şi nu le-ai jucat vreodată, nu ar fi rău să ţi le notezi undeva.
Am descoperit foarte devreme că oamenii iubesc gutuile. Mie, doar dacă mă gândesc la ele, mi se strepezesc dinţii. De timpuriu, am aflat şi că oamenii iubesc anotimpurile, unii iubesc vara, alţii toamna, mulţi iubesc primăvara, dar sunt o grămadă care se dau în vânt după iarnă. Pe când eu de abia dacă remarc că este august sau februarie sau mai sau noiembrie. Mie nu-mi pasă în ce lună suntem. Poate ploua la fel de bine în orice sezon.
Al treilea interviu al meu pentru „Adevărul“ cu unul dintre cei mai buni scriitori români în viaţă, Dan Stanca (64 de ani), se ocupă de romanul recent apărut în seria de autor dedicată de editura Vremea (al patrulea titlu), carte cu un titlu ciudat şi provocator: „Adio, România“. Fantezia (dar şi profunzimea, sagacitatea) autorului debordează în acest roman, care urmăreşte destinul „ţărişoarei“ noastre de la Marea Unire până hăt, în anul 2045.
Copiii s-au jucat mereu. Singuri sau cu prietenii, în casă, pe uliţa din sat sau în faţa blocului. S-au jucat şi părinţii copiilor care astăzi sunt conectaţi la tehnologie şi ultimele gadgeturi. Baba oarba şi Lapte gros sunt doar câteva dintre bucuriile copilăriei în care tableta sau tehnologia nu îşi puneau amprenta.
O scurtă vacanţă la Slătioara, dictată mai ales de împrejurări domestice, ţinând de o iluzie de gospodărie, dar presantă, cum a fost nevoia de a înlocui câteva zeci de şindrile de brad din vârful foarte înalt al casei, cum se făceau pe timpuri, m-a adus cu picioarele pe pământ ca să observ că ambiţia de a-ţi acoperi casa cu pomenita şindrilă e nu numai foarte costisitoare,
Bunică-mea a trăit toată viaţa ei pregătindu-şi înmormântarea. De când o ştiu, an de an, a pus bani deoparte. O asigurare certă pentru ca ultimul ei drum să fie lipsit de orice obstacole. Pentru ea nimic nu era mai important. De parcă apăruse pe lume cu o singură grijă: cum să plece din ea cum mai mult fast.
Ne-am întâlnit într-o zi în faţa supermarketului şi, deşi trecuse ceva vreme de când nu ne-am văzut, am reluat conversaţia de parcă abia fusese întreruptă. Vorbeşte repede, dar într-un mod diferit faţă de cei care vorbesc mult şi care nu spun mai nimic, de fapt. Reuşeşte să te captiveze cu orice povestioară, oricât de neînsemnată ar fi.
Marele scriitor Mihail Sadoveanu a fost îndrăgostit nebuneşte de munţii Vâlcii. În perioada interbelică a făcut nenumărate vizite în Voineasa, iar amintirile de aici se regăsesc în multe dintre scrierile sale.
Avea 42 de ani când în sfârşit începuse să se dezmorţească. Încă nu se dezmeticise întru totul, procesul lent de acceptare îi dezvăluia doar porţiuni din ceea ce mai putea fi reparat. Dacă mai putea fi reparat. I se păruse absurd, cum aşa, să nu fie capabil să modifice totul, deodată?
Minus două grade astăzi. Toate culorile epustuflante ale toamnei sunt anulate de albul strident al chiciurei. Noaptea dinainte a fost de-o claritate rară. Puzderie de stele aruncate ca într-o mare întâmplare. Mirosea a iarnă, a lemn ars şi a vin cu scorţişoară. Ar fi trebuit să intuiesc.
Prima mea colegă de bancă a fost o turcoaică mică. Atât de mică, încât eu păream uriaşă pe langă ea, la numai cei 6 ani ai mei. N-am avut de ales. Învăţătoarea ne-a aşezat unul câte unul în bănci după legi numai de ea ştiute.
M-am trezit brusc în tânguirea clopotelor de duminică şi am numărat opt bătăi prelungi. Le-am ascultat pe toate cu ochii închişi, întrebându-mă dacă nu-mi scăpase vreuna.
O carte de bucate cu felurile preferate ale membrilor familiei regale a României dezvăluie două reţete care se pregăteau frecvent în casa Reginei-Mamă Elena, cea pe care principesa Margareta o numeşte „modelul meu spiritual“.
Copilăria mea a fost optzecistă. M-am născut în ‘77 şi cutremurul l-am simţit din burta mamei. Era noapte, s-a auzit o zguduitură, a luat-o pe sor-mea în păturică şi a fugit în curte să nu cadă casa pe noi. Cam atât îmi amintesc din perioada asta. Toate aceste informaţii au fost repovestite, numai că eu, în căutare de repere, mi le-am însuşit.
Când v-aţi născut, domnule colonel, Al Doilea Război Mondial începuse de 29 de zile. Probabil că mi-aţi spus asta cândva, demult, dar n-am fost atent. Regret.
Medic, despre lipsa educaţiei sexuale. „Sunt fete care folosesc contracepţie de la 11-12 ani. Şi ele sigur nu vin la cabinet“
Guvernul
vrea să închidă singura mină de uraniu din România. Mina de la Crucea aprovizionează cu uraniu Centrala Nucleară de la Cernavodă
Harta mamelor minore din România. De ce a luat amploare fenomenul adolescentelor care fac copii
Cum a ajuns un român să plătească o dobândă de 30.000% pentru doar 180 de euro. Topul celor mai scumpe IFN-uri
Prognoza meteo: Ce ne aşteaptă după vremea anormală. Când se întoarce frigul şi unde se anunţă burniţă
Şofer român din Londra, înjunghiat în propria maşină. Momentul, surprins de camerele de supraveghere VIDEO
Cum ajung urşii României în farfuriile străinilor bogaţi. Traficul de animale, încurajat de obiceiurile culinare
Revolta unui medic, după un control ITM: „Vine o duamnă cu unghiile de 4 cm care îţi cere ştampila”
Bugetarii de lux. „Abuzul“ de Consilii de
Administraţie umple buzunarele politicienilor
Prognoza meteo: România, lovită de şocuri termice. Unde se dezlănţuie iarna şi cât de cald se face în sud-est