Istoria și Geografia, între analfabetismul funcțional și adaptarea la noile tendințe globale

De curând Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică proiectele planurilor-cadru pentru învățământul liceal, care ar urma să intre în vigoare din toamna anului viitor. Eliminarea istoriei și geografiei din trunchiul principal pentru clasele a XI-a și a XII-a a suscitat discuții aprinse atât în mediul academic, cât și în rândul publicului larg.

Ministrul Daniel David a transmis, într-un mesaj, că planurile-cadru pentru învățământul liceal reprezintă începutul unui proces complex „care ar trebui să-i echipeze pe copiii noștri cu competențele necesare pentru a deveni buni specialiști și buni cetățeni, oameni mai fericiți, pregătiți și capabili de a lua decizii privind integrarea lor pe piața muncii sau continuarea parcursului educațional la un alt nivel”.

Ba mai mult, în cadrul unui schimb de replici pe acest subiect cu istoricul Adrian Cioroianu, la un post de televiziune, a adăugat că e nevoie de o schimbare totală de paradigmă în predarea acestor materii pentru că modelul actual, care reglementează doar cantitativ orele de istorie produce analfabeți funcțional după liceu, adică oameni care știu pseudo-istorie și vorbesc despre dacopatii.

La rândul lor, reprezentanții Facultății de Istorie din cadrul Universității din București susțin că este imposibil ca istoria românilor și cea universală să fie parcurse în doar doi ani, cu o singură oră de istorie pe săptămână. Iar colegii lor de la Facultatea de profil din Iași susțin că o Românie educată nu poate exista fără învățarea disciplinei Istorie în fiecare an de studiu.

Argumente pro

Unul dintre principalele argumente în favoarea acestei măsuri este necesitatea adaptării curriculei școlare la realitățile pieței muncii. Se susține că elevii din clasele XI-XII ar trebui să se concentreze pe materii mai aplicabile în carierele viitoare, cum ar fi științele exacte, tehnologia sau limbile străine. Într-o lume din ce în ce mai digitalizată, cunoștințele de informatică, economie și management sunt considerate mai relevante decât cele de istorie sau geografie.

Un alt argument este flexibilitatea oferită elevilor. Eliminarea istoriei și geografiei din trunchiul comun ar permite personalizarea educației, permițându-le liceenilor să își aleagă materiile care îi interesează cu adevărat. În acest fel, elevii ar putea evita supraîncărcarea cu informații considerate de unii inutile pentru viitoarea lor carieră.

De asemenea, se argumentează că informațiile de bază din aceste discipline sunt deja acoperite în clasele anterioare, iar elevii au posibilitatea de a aprofunda aceste materii opțional, dacă doresc. Astfel, cei pasionați de istorie sau geografie pot continua studiul acestor discipline prin module specializate sau cursuri extracurriculare.

Argumente contra

Pe de altă parte, istoria și geografia sunt fundamentale pentru înțelegerea identității naționale, culturale și a lumii în care trăim. Studierea istoriei îi ajută pe elevi să își cunoască trecutul, să înțeleagă evenimentele care au modelat societatea și să evite repetarea greșelilor din trecut. Geografia, la rândul ei, oferă cunoștințe esențiale despre mediul înconjurător, resursele naturale și fenomenele care influențează viața pe Pământ.

Un alt argument important este dezvoltarea gândirii critice. Studierea istoriei încurajează analiza surselor, interpretarea evenimentelor și formarea unei perspective informate asupra lumii. Geografia contribuie la înțelegerea relațiilor dintre state, impactul schimbărilor climatice și dinamica socio-economică a diferitelor regiuni. Eliminarea acestor discipline din trunchiul comun ar putea duce la o generație mai puțin informată și mai vulnerabilă la dezinformare.

Mai mult, eliminarea acestor materii ar putea afecta coeziunea socială și identitatea națională. O educație deficitară în istorie poate duce la pierderea unor repere culturale și la o diminuare a spiritului civic. De asemenea, geografia este esențială pentru conștientizarea provocărilor ecologice, un subiect din ce în ce mai relevant în contextul schimbărilor climatice globale.

Între patriotism și pragmatism

Dincolo de aceste dezbateri naționale mai mult sau mai puțin pătimașe, merită cred să ascultăm și o voce „din afară”, care chiar dacă vorbește aceeași limbă ca și noi, beneficiază de avantajul unei priviri de ansamblu în context global. Vicepreședinta executivă a Comisiei Europene responsabilă pentru competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire, Roxana Mînzatu,  spune că este vital ca abilitățile de bază ale elevilor români să se îmbunătățească la matematică, la citire, la scriere, la abilitățile digitale. 

Statele membre decid câte ore de sport, de religie, de istorie, de geografie pun în programe, susține Roxana Mînzatu, adăugând însă că la nivelul Comisiei Europene există obiective comune și finanțări pentru a sprijini statele membre, menite să pună Europa pe picior de egalitate cu China și cu SUA prin prisma rezultatelor la testele PISA.

În loc de concluzie

Poate că dezbaterea ar fi mai puțin aprinsă și mult mai aplicată dacă în loc să discutăm despre numărul de ore alocat unei anumite materii am vorbi despre cantitatea și calitatea materiei predate, dar și despre modul în care aceasta este predată elevilor. De exemplu, în loc să scoatem de tot o materie din curriculă sau din trunchiul comun, poate ar fi o soluție mai bună să fie redusă cantitatea de informație, iar modul în care aceasta este oferită să fie mai atractiv. De fapt, este ceea ce spunea ministrul David, când se referea la schimbarea de paradigmă a predării. Numai că pentru a duce dezbaterea publică în această direcție este nevoie în primul rând de un proiect articulat.

Totul e bine, când se termină cu bine...

„Istoria românilor și a României” rămâne materie obligatorie la liceu, de sine stătătoare. Ministrul Educației, a făcut acest anunț după întâlnirea cu academicienii și reprezentanții facultăților de istorie din toată țara. Se va schimba, însă, modelul de predare!