Veronica D. Niculescu

Scriitoare

Liniştea din timpul lecturii este cel mai mare dar pe care ţi-l face un festival. La Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara (23-25 octombrie) am simţit încă din prima seară că publicul nu este deloc unul întâmplător, că acolo fiecare scaun este ocupat de cineva care vrea să asculte, care vrea să se întâlnească cu un scriitor sau altul.

M-am gândit ca astăzi să îi cedez spaţiul din acest blog lui Baudelaire. Transcriu un pasaj din poemul în proză "Câinii cei buni" - se dedică mai ales celor care spun "dar eu iubesc câinii, toţi prietenii ştiu că am acasă un superb...", iar aici urmează un nume de rasă cât mai sofisticată. Prefer să nu fac nici un comentariu, nici o adăugire - ar fi şi prea mult, şi total insuficient. Cărţile ştiu întotdeauna mai bine ca noi. Baudelaire zice:

Într-o zi de vară, foarte posibil să fi fost chiar prima, în Parcul Sub Arini din Sibiu, o ceată de copii se aliniase într-o coadă destul de măricică, pentru a parcurge un mic traseu sportiv. Cu ajutorul unui tânăr care explica pas cu pas ce trebuie făcut, fiecare copil trebuia să biruiască vreo patru încercări.

Modifică Setările