Vasile Nanea

Profesor

Treptat-treptat, mai ales după evenimentele tragice de la Paris şi Bruxelles, un sentiment de îngrijorare cuprinde oraşe, ţări şi continente întregi. Ce se întâmplă cu noi, cu ziua de azi şi de mâine? De poimâine parcă nu îţi vine să mai vorbeşti, nu prea mai îndrăzneşti.

E clar, un preşedinte de ţară trebuie să aibă darul vorbirii, să-i placă să vorbească. E elementar, e obligatoriu. Dacă este, pe deasupra, şi un bun orator (vorbit frumos, expresiv, concis, inteligent, convingător), cu atât mai bine. Oricum, un preşedinte trebuie să ştie să comunice liber, şi bine, dacă este cazul, în orice moment.

Mai nou, printre picături, societatea românească post-post-postdecembristă dezbate o chestiune arzătoare la ordinea zilei: cărţile scrise în puşcării care scurtează pedeapsa condamnaţilor, conform legii gândite inclusiv de cei care se află după gratii. Conform tradiţiei, părerile sunt împărţite, iar gâlceava e mare. Pro şi contra, câtă frunză, câtă iarbă.

Modifică Setările