Traian Ungureanu

Scriitor

În dimineaţa zilei de 1 decembrie 1990, Alba-Iulia era un oraş plin de Dacii, muncitori şi ceaţă. Spre prînz, Ion Iliescu şi Petre Roman au urcat pe scenă. Un vuiet recunoscător s-a ridicat din mii de piepturi. Între cei doi, un bătrîn uscat şi nenegociabil: Corneliu Coposu. Un val noroios de huiduieli i-a acoperit primele cuvintele. Împroşcat de zoaiele lumii noi, Coposu a continuat să vorbească.

Acum, şi nu altădată, e momentul să vorbim de prostia lucie europeană. Nu prostia în general, ci prostia europeană faţă cu barbaria musulmană. În 1915, un ministru rus uitat, sătul de prostia ţaristă faţă cu barbarie bolşevică, aşternea pe hîrtie o cugetare de neuitat: paraliticii de la guvernare se bat fără vlagă cu epilepticii revoluţionari.

Doar stelele strălucitoare ne împiedică să vedem vesta de sinucigaş plasată de onor somităţile lor etice Juncker şi Merkel în mijlocul drapelului european. Cu aceşti oameni şi cu gîndirea lor de centru-vid la putere, Europa e strivită între nătării dinăuntru şi demenţii din afară.

Vezi mai multe