Traian Ungureanu

Scriitor

Vestea bună e că lumea se schimbă, iar vestea rea e tot asta. În mai puţin de o generaţie, chiar înainte de încheierea acestui deceniu şi pînă la sfîrşitul acestui an, mai exact, de săptămîna asta şi, cu siguranţă, de mîine, îi vom invidia pe elitarii care fac sparanghelo-extracţie în Germania. Am face bine să ne aşezăm la coadă, cît mai sînt locuri libere la ferme.

Durerea dibuie repede lozincile şi le îngroapă adînc. În vremuri de suferinţă, marile miniciuni agreate şi micile recitaluri cerşetoare de atenţie se sparg, odată cu oglinda în care se răsfaţă. Iluziile se cojesc pînă la os. În locul lor, reapar adevăruri uitate, strigînd de la celălalt capăt al istoriei. Aşa învăţăm, iar, ce e neschimbat şi esenţial.

N-am mai fost împreună din 1989. Atunci, adunaţi şi eliberaţi de căderea zidului.  Acum, apăraţi şi apăsaţi, în spatele zidului. Între timp, am pălăvrăgit tot ce tăcusem 40 de ani, am încercat fără să înţelegem ce, n-am reuşit şi încă n-am terminat de vorbit.