Azi, de Ziua Naţională a României, când celebrăm trecutul şi onorăm prezentul, organizatorii Festivalului Filmului American Independent propun bucureştenilor să se gândească şi la viitor (cel ficţional): după fastuoasa paradă militară de la Arcul de Triumf, spre seară (de la ora 6) ne tentează cu două filme SF de bună calitate.
E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.
L-am reîntâlnit în acest an pe regizorul Zoltán Balázs, la premiera spectacolului Pentru binele tău, pe care l-a realizat împreună cu echipa Teatrului Odeon.
La început de aprilie povesteam aici câte ceva despre felul alert, profesionist şi tineresc în care venea pe lume We Will Rock You, un nou spectacol semnat de Răzvan Mazilu.
Luaţi-l, dar rămânând acasă. Călătoriţi cu mintea şi cu sufletul spre cetatea unde filmele intră cu greu, iar cele mai bune sau originale ies premiate.
-
Viitorul (la timpul trecut)
Azi, de Ziua Naţională a României, când celebrăm trecutul şi onorăm prezentul, organizatorii Festivalului Filmului American Independent propun bucureştenilor să se gândească şi la viitor (cel ficţional): după fastuoasa paradă militară de la Arcul de Triumf, spre seară (de la ora 6) ne tentează cu două filme SF de bună calitate.
-
vi se pare ca va datorez ceva? Sunteti in eroare si puneti astfel capat oricarui dialog civilizat. B
Mai vrem evenimente culturale?
E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.
-
Daca v-ar fi interesat cu adevarat, v-ati fi dus la repetitiile GRATUITE cu public. Recomand pe viit
Mai vrem evenimente culturale?
E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.
-
As fi fost tentata sa va raspund pe larg, daca nu v-ar fi scapat piciorul atit de grav si de vast in
Mai vrem evenimente culturale?
E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.
-
Apology accepted!
Mai vrem evenimente culturale?
E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.
-
Ghinion!
Mai vrem evenimente culturale?
E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.
-
Mai vrem evenimente culturale?
E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.
