Sanda Vişan

Realizatoare TV

Azi, de Ziua Naţională a României, când celebrăm trecutul şi onorăm prezentul, organizatorii Festivalului Filmului American Independent propun bucureştenilor să se gândească şi la viitor (cel ficţional): după fastuoasa paradă militară de la Arcul de Triumf, spre seară (de la ora 6) ne tentează cu două filme SF de bună calitate.

E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.

Luaţi-l, dar rămânând acasă. Călătoriţi cu mintea şi cu sufletul spre cetatea unde filmele intră cu greu, iar cele mai bune sau originale ies premiate.

  • Sanda Vişan a publicat un nou articol acum 2 luni

    Azi, de Ziua Naţională a României, când celebrăm trecutul şi onorăm prezentul, organizatorii Festivalului Filmului American Independent propun bucureştenilor să se gândească şi la viitor (cel ficţional): după fastuoasa paradă militară de la Arcul de Triumf, spre seară (de la ora 6) ne tentează cu două filme SF de bună calitate.

  • Sanda Vişan a comentat la un articol de-al tau acum 2 luni
    vi se pare ca va datorez ceva? Sunteti in eroare si puneti astfel capat oricarui dialog civilizat. B
    w

    E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.

  • Sanda Vişan a comentat la un articol de-al tau acum 2 luni
    Daca v-ar fi interesat cu adevarat, v-ati fi dus la repetitiile GRATUITE cu public. Recomand pe viit
    w

    E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.

  • Sanda Vişan a comentat la un articol de-al tau acum 2 luni
    As fi fost tentata sa va raspund pe larg, daca nu v-ar fi scapat piciorul atit de grav si de vast in
    w

    E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.

  • Sanda Vişan a comentat la un articol de-al tau acum 2 luni
    Apology accepted!
    w

    E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.

  • Sanda Vişan a comentat la un articol de-al tau acum 2 luni
    Ghinion!
    w

    E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.

  • Sanda Vişan a publicat un nou articol acum 2 luni

    E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.

Vezi mai multe