Răzvan Prişcă

Consultant politic

Cel mai inspirat slogan al serii trecute - ”Lebede negre: stoooluri!” îi aparţine prietenului Radu Magdin. Demisia lui Ponta nu este rezultatul acţiunii niciunui politician. Este rezultatul unei avalanşe de lucruri neprevăzute urmate de o tragedie care a cutremurat mapamondul şi un strigăt venit dinspre mapamond direct în plămânii tinerilor care aseara au ţinut o ”conferinţă de presă” live, pe străzile Bucureştiului.

Copiii ăştia sunt niste eroi! Peste noapte, prin drama lor au devenit nişte eroi. Dar ei vor fi eroi doar dacă noi, cei care am rămas, cei care scăpăm zilnic din capcanele pe care ni le-am întins singuri prin toată România, îi vom respecta ca pe niste eroi! Iar asta nu înseamnă doar să le dăm decoraţii peste decoraţii post-mortem sau să îi îngropăm cu salve de puşcă!

Cea mai păcătoasă trăsătură a oamenilor de dreapta este vanitatea. Ea întunecă raţiunea, împinge emoţiile în faţă şi transformă oameni inteligenţi în animale emoţionale. Vanitatea a fost caria care a măcinat din interior atât fostele PNL şi PDL cât şi PNŢCDul, APRul, PMPul şi cam orice mişcare de dreapta din România. De multe ori a făcut şi diferenţa dintre disciplina stângii şi haosul dreptei.

Alegerea lui Victor Ponta ca preşedinte al PSD în 2010 a fost orchestrată de baronii ”bătrâni” din partid care i-au aruncat atunci la gunoi pe Mircea Geoană şi Cristian Diaconescu. Alegerea a fost gândită pentru ca ei să îşi poată păstra puterea şi să nu rişte reapariţia unui politician experimentat precum Năstase care le-ar submina influenţa. Astăzi, la 5 ani de la acel moment, Ponta i-a îngropat, pas cu pas, pe toţi aceia care l-au girat.

Modifică Setările