Raluca Moisă

Şi era miez de zi, şi mai era şi miez de noapte, iar noi ne hăhăiam ca proştii, că, de, eram copii de provincie, din familii cu frica lui Dumnezeu, iar el spunea cuvintele alea, în direct, pe radio. Asta până să ne cuprindă vocea aia nepământeană ca-ntr-un cocon, până se ne hipnotizeze mintea aia sclipitoare şi să ne deschidă ochii şi visurile.

„Dragă“ Oana Stancu, ar fi trebuit să auzi de mine. Pentru că am făcut în cariera mea de 14 ani lucruri mai importante şi, cu siguranţă, mult mai frumoase decât cele pe care le prezentaţi sub titlul de „jurnalism“ la Antena 3. Printre ele, interviuri cu Pink, Metallica şi Carlos Santana. Ah, da! Şi-am mai făcut ceva: un copil. Suferind de aceeaşi boală ca tine: trombofilie. Dar, înainte să fiu mamă, am fost jurnalist. Şi sunt!

13 ore. Atât a trecut de când copila m-a sculat, scâncind, s-o alăptez. 13 ore de când am intrat pe Facebook şi mi s-a spart sufletul în mii de bucăţi. 13 ore de când am simţit moartea mai puternic ca niciodată şi 13 ore de când am strâns viaţa la sân.

Robin Williams a murit. Aparent, s-a sinucis. Şi-a luat înapoi viaţa, o viaţă care oricum nu-i mai aparţinea. Şi a făcut ce-a vrut cu ea. Un păcat capital. Dar o iubire foarte mare - pentru că mulţi te iubesc atât, Robin Williams - te va aduce acolo unde e locul tău. „Ceea ce unii oameni numesc imposibil, e ceea ce nu au mai văzut...“ („What Dreams May Come“). E mai simplu decât credem noi.

Toscana este ceea ce are Italia cel mai bun de oferit, e tărâmul de care m-am îndrăgostit iremediabil. Patria lui Michelangelo şi-a lui Brunello din Montalcino, a viilor mângâiate de soare şi-a marmurei de Massa şi Carrara însufleţită în capodopere. Sub soarele toscan, cu-n Chianti rubiniu în mână, fellinica dolce vitta devine realitate.