Paul Andrei Lungu

Specialist producţii media internaţionale

Dacă nu te alături niciunei iniţiative contra virusului, să nu te plângi dacă ajungem ca în Italia şi cei apropiaţi ţie suferă fiindcă nu mai există sistem medical. Ar fi ca şi cum ai striga #rezist în Piaţa Victoriei fără să mergi la vot.

Acolo unde se termină universul şi ordinea noastră, a privilegiaţilor, începe lumea celor mai puţin norocoşi. Ghetoul pare un loc înfiorător, dar nu e. După ce depăşeşti podelele pretutindeni murdare şi cantităţile de urină şi fecale adesea impregnate în pereţi, îi găseşti pe ei – oamenii care trăiesc acolo.

Am marele noroc de a lucra într-un domeniu care mă scoate permanent din spaţiul de confort şi cred cu tărie că principala formă de progres personal este renunţarea la căldura plăpumii sau rutinei. Dar rândurile de mai jos nu sunt despre credinţele mele, ci despre Boris, un om care a pus în scenă propria-i variantă a lui „Aşteptându-l pe Godot”.

Vezi mai multe