Oana Bogdan

Arhitect

Coaliţia PSD-ALDE a trădat ţara aseară, votând cu o viteză uluitoare 378 de amendamente aduse Codului de procedură penală într-o şedinţă prelungită. Dacă preşedintele României promulgă Codul sau dacă apare din neant o ordonanţă de urgenţă care să-l catapulteze în Monitorul Oficial, din acel moment Dragnea şi Tăriceanu au scăpat de toate grijile cu justiţia. Şi mulţi alţii, împreună cu ei.

Roşia Montană este martorul lăcomiei umane şi consecinţa acesteia: minerit invaziv, acaparări de terenuri şi corupţie, toate într-o ţară cu o democraţie în fază incipientă. Deşi România este membră NATO din 2004 şi UE din 2007, tranziţia către o societate cu adevărat democratică este departe de a se apropia de sfârşit. Principalul vinovat este corupţia.

În Valea Jiului mastodonţii de fier şi beton zac părăsiţi. Din adâncuri ies tot mai puţini oameni cu feţele încenuşate. Blocurile de locuinţe se golesc treptat. Valea resimte din plin dispariţia mineritului. Sau, ca să nu speriem oamenii, reducerea activităţii din sectorul carbonifer. Aurul negru îşi pierde în fiecare zi valoarea. Încă se mai extrage din subterane, doar că producţia anuală abia atinge performanţele zilnice din vremurile bune.

Împărtăşim nostalgia excepţionalului Stat care a construit industrii şi a dezvoltat România. Ignorăm istoria recentă, falimentele răsunătoare, hoţii la drumul mare, multe dintre ele. Aşa că, în loc să-i cerem Statului ceea ce el trebuie să facă, îl împuternicim cu dorinţa noastră de nerealizat, cea a unei întoarceri în trecut, la un Stat care să naţionalizeze orice şi oricum doreşte.

Cea mai mare extravaganţă înainte de 1989 era să merg la Constanţa. Drumul către mare era magic: ne dădeam jos din tren, ne cazam la rude, norocoşii de noi, şi ne repezeam pe faleză, la Cazinou. Nu ca să intrăm în el, ci ca să stăm afară şi să ne uităm admirativ-prosteşte la cât e de frumos. Aşa se făceau selfie-urile pe vremea aia. În 1993, am emigrat pentru prima dată, la Constanţa.

  • Oana Bogdan a publicat un nou articol acum 19 zile

    În Valea Jiului mastodonţii de fier şi beton zac părăsiţi. Din adâncuri ies tot mai puţini oameni cu feţele încenuşate. Blocurile de locuinţe se golesc treptat. Valea resimte din plin dispariţia mineritului. Sau, ca să nu speriem oamenii, reducerea activităţii din sectorul carbonifer. Aurul negru îşi pierde în fiecare zi valoarea. Încă se mai extrage din subterane, doar că producţia anuală abia atinge performanţele zilnice din vremurile bune.

  • Oana Bogdan a citit luna trecuta

    După ce ne-a umplut de competenţă prin conducerea magistrală a domnilor Grindeanu şi Tudose, Dragnea, probabil speriat de concurenţa intelectualilor marcanţi din partid de tip Bădălău şi Daea, a venit cu soluţia perfectă pentru România: doamna Dăncilă.

  • Oana Bogdan a publicat un nou articol luna trecuta

    Cea mai mare extravaganţă înainte de 1989 era să merg la Constanţa. Drumul către mare era magic: ne dădeam jos din tren, ne cazam la rude, norocoşii de noi, şi ne repezeam pe faleză, la Cazinou. Nu ca să intrăm în el, ci ca să stăm afară şi să ne uităm admirativ-prosteşte la cât e de frumos. Aşa se făceau selfie-urile pe vremea aia. În 1993, am emigrat pentru prima dată, la Constanţa.

  • Oana Bogdan a citit luna trecuta

    Nu e Sighişoara, oraşul în care am crescut. Nu e nici Braşovul, oraş de munte drag mie. Nu e nici Bucureştiul, care impresionează cu spiritul lui civic. Nu e nici Clujul, oraşul studenţesc. Nu e nici Oradea, care străluceşte tot mai puternic. Nu e nici Sibiul, oraşul cultural. Poate ar fi Timişoara.

Vezi mai multe