Răzvan Năstase

Blogger pe calatoriile-jupanului.ro

Cică odată, foarte demult, au descălecat prin părţile Maramureşului nişte pui de români, alungaţi de năvălirile barbare. Căutau o vatră de sat într-o zonă ferită, cu munţi şi, mai ales, cu ape în jur. S-au împărţit în mai multe cete şi strigau unii la alţii peste dealuri şi văi. După ceasuri bune de căutare, unul dintre ei a urlat: IEUD! (Nu, nu „E ud“, ci „Eu aud“, „aud“ susurul apei.) Un altul, de peste un deal, i-a răspuns: ŞIEU.

A existat o vreme în care peturile se numeau amfore, uleiul de măsline era folosit pe scară largă şi nu doar sub impulsul unor cărţi de nutriţie, pieptenii se confecţionau exclusiv din os, iar locul de socializare predilect al mai-marilor zilei erau termele. Despre toate acestea stau mărturie zidurile celui mai vechi oraş de pe actualul teritoriu al României – Histria.

N-ai poftă de schi. Vremea de afară nu te atrage spre excursii pe munte. Mânăstirile nu te inspiră. Ai avea chef de o ieşire la aer curat, jocuri, masă, stat cu prietenii, dar umezeala şi frigul de afară te fac să renunţi repede la idee. Soluţia e una singură, luminoasă, salvatoare, ca o gură de aer proaspăt (la propriu): un week-end de ocnaş. Într-o salină.