Răzvan Năstase

Blogger pe calatoriile-jupanului.ro

Poate că te afli pe litoralul românesc al Mării Negre şi ţi s-a urât de bronz, cluburi, aspra de baie, şi-ai vrea să te simţi ca-n alte ţări unde muntele dă mâna cu apa şi-s la o aruncătură de băţ. Ei bine, Dobrogea poate oferi asemenea surprize, dacă te desprinzi o zi de plajă, te urci la volan, şi pleci spre nord-vestul judeţului Tulcea, înspre cei mai vechi munţi de pe teritoriul României - Munţii Măcin.

Poate că eşti în căutarea unui loc care să-ţi taie răsuflarea. Sau doar admiri formele pe care le poate lua apa, prelingându-se, infiltrându-se, căzând în cascade uriaşe. Ori, cine ştie, vrei să îţi testezi limitele şi să măsori tremuriciul dosului în faţa unor provocări serioase. Dacă răspunsul e da la toate astea, ar trebui să parcurgi cel mai frumos canion amenajat din România, Valea lui Stan.

Probabil că ai fost de foarte multe ori în Buşteni. Ai imaginea Sfinxului gravată pe retină şi recunoşti dintr-o mie Crucea de pe Caraiman. A merge pe munte plecând din Buşteni înseamnă totuşi mai mult decât a sta la coadă la telecabină. Şi, dacă circuitul spre Cascada Urlătoarea ţi se pare floare la ureche, poate ar trebui să încerci unul mult mai solicitant: circuitul Jepilor.

Retezatul e un soi de melting pot al Carpaţilor româneşti. Creste tăioase ca-n Piatra Craiului şi pasaje aeriene? Se găsesc. Înălţimi de 2.500 plus ca prin Făgăraş? Avem, parol, Peleaga şi Păpuşa. Platou întins la peste 2.000 de metri ca-n Bucegi? Cum să nu: Aradeş-Zlata. Lacuri glaciare? Mai multe decât în toate celelalte grupe muntoase de la noi la un loc.

Când spui Petroşani, împătimiţilor de munte li se aprinde instant un beculeţ: Parâng, telescaun, Cârja, schi. Cei care n-au uitat anii fragili de după Revoluţie se vor gândi la Cozma. Microbiştii vor face legătura cu Jiul, echipă de la care au plecat printre alţii Mulţescu, Stoichiţă sau Pintilii. Pentru toţi ceilalţi însă, Petroşaniul ar merita asociat şi cu un loc de poveste: Peştera Bolii.