În urmă cu puţină vreme, atunci când am scris despre „Comunismul de apoi“, excelenta carte de interviuri a lui Cristian Pătrăşconiu, îmi exprimam satisfacţia că ea a apărut la o editură universitară. Aceea a Universităţii de Vest din Timişoara.
După brutala interzicere a „Revizorului“, regizorul Lucian Pintilie nu a mai montat nici un spectacol de teatru în România. Nici înainte, nici după 1989.
Am dezvăluit în câteva comentarii anterioare mizerabilul proces de manipulare în urma căruia peste o mie de personalităţi ale lumii teatrale bucureştene şi-au pus semnătura pe o aşa-zisă „Scrisoare” prin care cer autorităţilor Statului de la diverse niveluri - de la Preşedinţie la Primăria Capitalei - redeschiderea Teatrelor.
Cele două incidente cărora le-a căzut victimă dl. Nicuşor Dan, candidatul oficial şi comun al PNL şi al USR la Primăria Capitalei, mi se par mai mult decât îngrijorătoare. E implicat în ele până în gât PSD care şi-a mai dovedit o dată natura comunistoidă. Faptul că, precum PMR în anii 1945-1946, nu se poate despărţi de ghioagă.
Miercuri, nici nu mai ştiam cui se cuvine să închinăm ode. Pe adresa cui să expediem scrisori de mulţumire. Parlamentului României în întregul său? Unui partid anume? PSD –ului şi PNL-ului care bătuseră palma spre a face, în fine, vrerea naţiunii sau, mă rog, a poporului?
