Mihai Dumitru

A trecut o lună şi jumătate de când în cel mai optimist partid din România începea să se digere vestea fără speranţă că Dan Barna nu s-a calificat în turul II al prezidenţialelor.

Revenirea la sistemul de alegere a primarilor în două tururi de scrutin este panaceul de pe agenda tuturor celor care nu susţin PSD ori UDMR. Un simplu exerciţiu de gândire non-partizană, din postura de „advocatus diaboli”, reliefează câteva puncte forte ale sistemului actual care funcţionează din 2012, în comparaţie cu reforma cerută în special de USR PLUS.

Efervescenţa cu care apar şi, inevitabil, dispar partide politice este, fără îndoială, un semn de sănătate a democraţiei româneşti. Faptul că există oameni care pun bazele unor noi mişcări politice şi alţi oameni care îi urmează, punându-şi speranţele în aceste noi construcţii, denotă că partea activă a societăţii, din punct de vedere politic, nu este blazată sau indiferentă.

Pierzător fără glorie al turului I al alegerilor prezidenţiale, Theodor Paleologu a ratat încă un prilej de a tăcea inteligent, după ce a dat superior cu mucii-n fasole catalogând drept „o zi ruşinoasă pentru România“ duminica votului decisiv, la care au participat peste zece milioane de români din ţară şi din afara graniţelor.

Profitând de atenţia privilegiată de care se bucură alegerile prezidenţiale în România, peste jumătate de duzină de impostori şi-au făcut reclamă personală la nivel naţional pe seama contribuabililor, poluând cu non-teme puţina dezbatere din campania electorală.