Mihai Cojocaru

Muzicolog

Să debutezi discografic pe timp de pandemie pare puţin inspirat. Rişti să te pierzi uşor în vacarmul general al panicilor de tot felul, sau în cel mai bun caz să fii observat pe fugă şi taxat prompt drept irelevant. Arta nu trage cărţi bune în vremuri critice.

Când vine vorba de muzică, zilele acestea atenţia se îndreaptă inevitabil către Festivalul Enescu. Nici nu e greu să apreciezi reuşitele evidente. Atracţia centrului, tradiţia şi anvergura, vizibilitatea şi dimensiunea financiară neobişnuite pentru o manifestare culturală din România impun. Valoarea poate să răsară însă de oriunde.

Când Kirill Petrenko a fost anunţat în 2015 drept succesor al lui Sir Simon Rattle la conducerea Filarmonicii din Berlin, mulţi s-au întrebat cine este acesta. Cei care îl cunoşteau deja s-au mirat cum de a fost posibil. Nume mult mai sonore erau date drept sigure, pentru ca jokerul să se impună în cele din urmă, după ce, spun gurile rele, refuzase o dată numirea, copleşit de greutatea postului.

Modifică Setările