Mihaela Apetrei

Senior Trainer Public Speaking

Era a treia dimineaţă când se trezea pe Camino. De data asta, într-un dormitor mic, alături de două franţuzoaice tinere şi un băiat blond cu ochi albaştri, care vorbea perfect engleza şi spaniola. Băiatul ăsta îi păruse lui Mioki foarte drăgălaş, dar descoperise curând că era plin de ticuri şi avea obiceiul îngrozitor de a-şi trage mucii în gât, ceea ce micuţa japoneză găsise peste măsură de scârbos.

Deşteptarea în buncărul umed din Roncesvalles, alături de sute de oameni, i-a încercat teribil puterile lui Mioki. Se întreba tot mai mult dacă europenilor chiar le place jilăveala aia uşor îngălată – ea, una, se simţea lipicioasă pe tot trupul, chiar imediat după ce ieşea de la duş. Parcă mizeria plutea în aer, dar asta avea să fie cea mai mică problemă.

Urcuşul a început pieptiş încă din primii kilometri. Mioki se baza pe antrenamentul special de la templul ei budist din munte, însă tot nu părea uşor. Părul negru şi scurt i se udase cu totul, ca şi cum cineva i-ar fi turnat în cap o găleată cu apă. Simţea tricoul lipit de spinare şi rucsacul atârna greu, trăgând-o înapoi, însă ea continua să urce, suflând tare şi cu inima bubuindu-i în piept.

Dacă aş avea talent la desen, aş înfăţişa meritocraţia numai piele şi os, cu obrajii scobiţi şi ochii înfundaţi în orbite, gata întinsă pe năsălie, dormind somnul de veci şi aşteptându-şi îngropăciunea. adusă în starea asta de două evenimente ale actualităţii neamului, unul deja petrecut, celălalt pe cale să se petreacă.

  • Mihaela Apetrei a publicat un nou articol acum 2 luni

    Era a treia dimineaţă când se trezea pe Camino. De data asta, într-un dormitor mic, alături de două franţuzoaice tinere şi un băiat blond cu ochi albaştri, care vorbea perfect engleza şi spaniola. Băiatul ăsta îi păruse lui Mioki foarte drăgălaş, dar descoperise curând că era plin de ticuri şi avea obiceiul îngrozitor de a-şi trage mucii în gât, ceea ce micuţa japoneză găsise peste măsură de scârbos.

Vezi mai multe