Marian Staş

Profesor

Intenţionat n-am scris şcoli-pilot. Dacă ne îmbătăm cu apă rece şi ne furăm căciula pe faţă, adunăm otova într-un snop ce ne vine la îndemână, legăm snopul cu o panglică frumoasă pe care scriem pilotare, şi vindem iute încă o formă fără fond, ready-made. Nu. Miza excepţională este ca, în anul şcolar 2021-2022, cel puţin o şcoală să piloteze propria ofertă curriculară. Curriculum oferit de şcoală. Curriculum la decizia elevilor, din oferta şcolii.

Puneţi o piramidă cu susu-n jos. Stă de una singură dreaptă, sprijintă doar în vârf? Nu stă. Cade pe-o rână. Aşa şi cu Educaţia. Zile de şcoală mai multe ori mai puţine, semestre ori trimestre, directori făcuţi într-un fel ori altul, inspectorate croite ca acum ori altfel, profesori şcoliţi în fel şi chip... Fără curriculum de secol XXI, mai devreme ori mai târziu, toate se vor hâi pe-o rână, forme fără fond. Asemeni piramidei cu susu-n jos.

Vrem sau nu, ne place sau nu, săptămâna are 5 zile de lucru, luni-marţi-miercuri-joi-vineri. Vrem sau nu, ne place sau nu, dacă facem şcoală 5 ore pe zi la gimnaziu şi 6 ore pe zi la liceu, bugetul săptămânal de timp pe care îl avem la dispoziţie este de 25 de ore la gimnaziu şi 30 de ore la liceu. În această realitate, “luatul din foarfecă” a fost, este şi va fi mereu opţiunea din start falimentară la fiecare iteraţie de noi planuri-cadru.

Harvard Kennedy School m-a angajat douăzeci de veri să predau Metode cantitative pentru că ştiu să lucrez cu cei al căror prim gând este fie “I hate Math”, fie “Math is humiliating”, ei încheind programul plăcându-le şi mai vrând. Interacţiunea de învăţare dintre “profani” (nu ştiu, nu înţeleg, nu-mi place, la ce-mi trebuie!…) şi mate, info, inginerie etc., e mereu fascinantă. La Harvard College, CS50 face şi pietrele să înveţe programare!... :-)

“Planul-cadru […] este una din relele eternizate ale şcolii noastre, ca toaleta din curtea şcolii, ca subfinanţarea şi ca analfabetismul funcţional” Şi, încă: “Despre planul-cadru se vorbeşte în termeni de foarfecă; exclusiv şi dintotdeauna. E ca un reflex de client care de când se ştie vrea ca frizerul să-l ia din foarfecă, [...], în baza convenţiei fatale că orice se taie creşte la loc.” Florin Antonescu, “Tribuna Învăţământului”. Genial!

  • Marian Staş a citit acum 25 zile

    Recent l-am auzit pe dramaturgul Matei Vişniec povestind cum, cu ani în urmă, în drum spre şcoala unde preda, a găsit un câine amărât aruncat într-o fântână. Nu ne-a spus o secundă dacă a încercat în vreun fel să îl salveze sau să cheme pe cineva, ci că şi-a imaginat soarta acelui câine identică cu cea a României, ceea ce nu e departe de adevăr.

  • Marian Staş a citit acum 25 zile
  • Marian Staş a citit acum 29 zile
  • Marian Staş a publicat un nou articol acum 29 zile

    În 7 septembrie, trei şcoli-pilot şi-au văzut publicate ordinele în baza cărora pot funcţiona altfel. În 21 septembrie, celelalte trei au intrat în posesia aceloraşi documente oficiale, toate şase O.M. fiind emise în 31 august. Acest sextet birocratic istoric de top, acum în M.O., marchează începutul erei subsidiarităţii curriculare în sistemul public al Educaţiei din România. Adică desprinderea Şcolii ca sistem de paradigma sa comunistă.

  • Marian Staş a citit acum 2 luni
  • Marian Staş a publicat un nou articol acum 2 luni

    Un Preşedinte. Un prim-ministru. Un consilier prezidenţial. Doi miniştri ai Educaţiei, trei secretari de stat, un secretar general şi o echipă de funcţionari de rang înalt din acelaşi minister – toţi, în clipele lor de graţie. O colecţie superbă de directori şi profesori din şcoli curajoase. Cohorte de prieteni profesionişti minunaţi, de dincoace şi de dincolo de Prut. Focus şi lobby 24/7, ani şi ani – ultimii doi, la blană. Ca la carte. Done!

Vezi mai multe
Modifică Setările