Manuel Stănescu

Istoric

Am parcurs articolul domnului profesor Liviu Rotman şi, cu riscul de a mă repeta, afirm şi eu că negarea implicării armatei române în execuţii sumare a unor civili, nevinovaţi de vreme nu a existat niciun proces care să dovedească contrariul şi în deportări, deseori în condiţii inumane, este incorectă din punct de vedere istoric şi profund imorală. Dar la fel de imoral ar fi să nu încercăm să ne poziţionăm cât mai aproape de realitate.

Parcurgând ştirea referitoare la manualul „Istoria secuilor”, am remarcat o postare care condamna comportamentul trupelor române în Ungaria în timpul ocupaţiei din 1919, făcând trimitere la memoriile unui general american, membru al Comisiei Interaliate de la Budapesta din perioada evenimentelor.

În principiu, orice discuţie sau dezbatere referitoare la probleme „sensibile” ale trecutului nostru este, în opinia mea, binevenită. Tocmai pentru că se referă la momente delicate ale istoriei noastre, care stârnesc mari pasiuni, este nevoie de o abordare profesionistă, care să pună în atenţia publicului cât mai multe puncte de vedere asupra problematicii în discuţie.

Modalitatea în care actuala putere - ca şi cea precedentă, de altfel - se raportează la provocările fireşti apărute în calea integrării în structurile europene ţine de un anumit comportament în politica externă pe care România nu-l experimentează, de ieri, de azi.

Modifică Setările