Lucian Ionescu

Director de imagine CS Otopeni

Scrierea acestui editorial îmi întăreşte convingerea că cei câţiva contestatari ai mei apăruţi, de unde oare (?), vor avea prilejul să îmi mai arunce nişte cuvinte otrăvite. Însă, nimeni nu mă poate împiedica să îmi exprim în scris sau vorbit ceea ce gândesc şi ceea ce simt. Poate unii vor înţelege, poate că alţii nu…

Au trecut 8 ani. Repede. Mult prea repede. Dar, nu trebuie să fii trist, Geamgiule. Iartă-mă că am trecut de la “nea Mincea”, la “Geamgiule”. Ce vrei, nu mai sunt copilul slăbănog care se strecura prin mulţimea de la tribuna a II-a visând să ajungă lângă tobe, acolo unde tu erai Regele!

Să scrii despre George Copos este ca şi cum te-ai teme să scoţi o bancnotă dintr-un buzunar şi să o vâri în celălalt. Pentru că el te poate vedea, îţi aplică poziţia urechilor de elefant cu buzunarele de la nădragi scoase în afară şi, până să te dumireşti, s-a dus dracu’ bancnota ta amărâtă.