Liviu Avram

Redactor sef adjunct

Liderul PSD Liviu Dragnea seamănă, întrucâtva, cu Simona Halep când era un pic mai mică: joacă excepţional în defensivă, dar e lamentabil în ofensivă. Mă refer strict la ceea ce se joacă – şi se vede - pe teren, nu şi la ce se întâmplă în vestiar.

Dincolo de demisia consilierului prezidenţial Simina Tănăsescu sau de sesizarea Comisiei de la Veneţia pentru presupuse presiuni asupra unui judecător al CCR, problema mandatului lui Petre Lăzăroiu e gravă şi trebuie clarificată rapid, pentru că pune în discuţie legitimitatea CCR: o instanţă compusă nelegal nu are cum să emită decizii valide.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat marţi că a citit cu mare atenţie decizia CCR privind revocarea şefei DNA, dar că mai are nevoie de timp ca să o înţeleagă. Pe el îl înţeleg, decizia mai puţin: este cea mai ambiguă decizie pe care mi-a fost dat s-o văd vreodată.

Dacă privim mitingul PSD ca pe o problemă de matematică, extrasă din capitolul referitor la teoria mulţimilor, putem lesne constata că Liviu Dragnea a reuşit, poate fără să vrea, o performanţă de care nimeni nu-l credea în stare - nici măcar el: să ucidă Statul Paralel înainte chiar ca existenţa acestuia să fi fost dovedită. Cu o dilemă similară s-a confruntat, la vremea lui, marele filosof german Friedrich Nietzsche.

Nu, nu este vorba despre WC-ul în care, zice-se, s-ar fi întrunit o majoritate a judecătorilor constituţionali ca să repare naturelul simţitor al ministrului Justiţiei. Până apar dovezi, acest episod este doar o snoavă care va intra în jurisprudenţa neoficială a prestigioasei instituţii. WC-ul la care mă refer este o afacere urât mirositoare, gestantă de aproape trei decenii, născută de câteva săptămâni şi detonată public de câteva zile.

Vezi mai multe