Ionuţ Cojocaru

Lector univ.dr.

Anul trecut am revizitat acest oraş greu încercat de soartă.  Oraşul se află în reconstrucţie însă cu urme ale războiului care parcă se încăpăţânează să menţină trecutul, prezent. Belgradul se afla în drumul nostru către o conferinţă despre trecutul balcanilor ce trebuia sa aiba loc la Pale, capitala Republicii Srpska parte a Bosniei Herzegovina după acordul de la Dayton, 1995.

Pe data de 24 martie 2015, Serbia a comemorat a 16-a aniversare a bombardamentului NATO împotriva, pe atunci a Republicii Federative Iugoslavia (statele federale Serbia şi Muntenegru) care a avut loc în 1999. Atacurile NATO au continuat timp de 78 de zile şi, conform informaţiilor oficiale din partea Serbiei, bilanţul a fost de 2.500 de morţi şi 12.500 de răniţi.

Cel de-al şaptelea preşedinte din istoria Turciei a decedat ieri la vârsta de 98 de ani. Om de stat, Şeful Statului Major General (1978 – 1983) a jucat rolul principal în lovitura de stat din 1980. Odată cu adoptarea noii Constituţii din 1982 a devenit Preşedintele Turciei până în 1989. A colaborat cu primi-miniştri Bülent Ulusu şi Turgut Özal.

Tocmai când reflectam  la ideea unui articol legat de apropierea centenarului, sărbătorirea a 100 de ani de la Marea Unire, de la săvârşirea idealului naţional, despre lupta acestui neam greu încercat de istorie, poziţionat la graniţă de Imperii, văd că aleşii noştri vor să adauge încă o zi în calendarul cu zile libere, şi anume 10 mai.

24 aprilie este una dintre zilele în care oamenii îşi aduc aminte şi fac apel la istorie. În special armenii. Victimele există, evenimentul nu poate fi contestat, iar în documentele turcilor desigur că într-o proporţie destul de mare nu se vor găsi documente care să ateste prin ordin masacrarea armenilor. Am putea observa că atât turcii cât şi sârbii trimit către arhive. Unii pentru evenimentele din Van ceilalţi pentru Srebrenica.