Ionuţ Cojocaru

Lector univ.dr.

Acum 75 de ani România avea de luat o decizie importantă. Să refuze să cedeze Basarabia şi Bucovina, să cedeze fără luptă aceste teritorii româneşti sau să refuze cedarea teritoriilor cu riscul unui război cu sovieticii? Conducătorii noştri de atunci au preferat să se supună ultimatumului sovietic şi să se consoleze cu decizia.

Oare cum am putea să ne aşteptăm de la o persoană care a plagiat, apoi a dat o ordonanţă prin care poate renunţa la titlul de Doctor, să aibă demnitatea necesară şi onoarea de a fi corect? Cum putem să-l credem când ne oferă atat de multe exemple negative? Cum putem înţelege acceptarea pragului la referendumul din 2012 cerut de la Bruxelles şi acceptat imediat?

Nici nu şi-a instalat bine biroul din Bucureşti (TIKA - Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă din subordinea prim-ministrului turc), pe aceeaşi stradă cu Ministerul Român de Externe, că am şi luat cunoştinţă de unul dintre măreţele planuri ale statului turc, şi anume pentru noi, românii, la Bucureşti, într-o zonă centrală, pe banii lor, turcii vor construi o moschee.

Ieri, 7 iunie, au avut loc alegeri parlamentare în Turcia. Dincolo de cuvântul democraţie, care în ultimele luni l-am auzit de la toţi politicienii turci cu un rol predominant sau mai puţin implicaţi rămâne o întrebare simplă pentru statul turc, pentru poarta către Orient: de ce în niciun stat musulman nu a existat şi nu putem spune că există democraţie?

„Dezmembrarea Iugoslaviei a început în ultimii ani ai mandatului preşedintelui iugoslav Josip Broz Tito. Ceea ce a cauzat ruperea Iugoslaviei a fost adoptarea Constituţiei federale din 1974”, spune Aleksandar Rastović, istoric şi profesor universitar sârb.