George Stanca

Scriitor

Mă simt amuşinat, mârâit, pândit, lătrat de o haită de lupi tineri. S-a întâmplat să-l ciupesc, nici măcar muşc, pe unul de-al lor. De-al lupilor. Şi, de-odată, ca la un semn, de fapt nu „ca la”, ci „la” un semn, haita s-a dezlănţuit, a sărit cu botul spre organele mele vitale.

Roşia Montană şi tragedia unui copil sfâşiat de maidanezi au scos lumea în stradă. Ce a  băgat-o la loc a fost invazia hoardelor de barbari maghiari. Din 6 septembrie. Scursuri. Gunoaie. Valuri de scârnă. De parcă s-a spart vidanja naţională a vecinilor. A deversat o Dunăre paralelă, ca un canal de dejecţii. Europeni. Halal! Mostră de civilizaţie şi horthycultură a fost această trianonadă.

Jucaţi fotbal, calificaţi-vă, descalificaţi-vă, fluturaţi-mi o elefănţică nimfomană pe sub nas, că eu tot la Simona Halep mă gândesc. Ea e Morgana care mă atrage iar spre tenis. Cum au făcut-o Năstase - Ţiriac. Or, cum a făcut-o mai recent Relu Munteanu când  m-a invitat la Cupa Davies. Mi-a reînviat gustul.

Din prima zi de august oraşul dunărean Calafat a fost invadat. Apoi ocupat. De-a binelea. De muzică folk. Şi de poezie. Folkişti celebri şi poeţi. Poeţi şi folkişti în acelaşi timp. „Cântautori” care au lansat  şi discuri noi, dar şi volume de poezie inedite.