„-Scoală, puiul meu, că trebuie să mergem la şcoală.” „- Încă cinci minute, te rog…” (Peste cinci minute, pe un ton puţin mai ferm) „ – Hai mămică... Trebuie să te speli, să mănânci şi să ajungem la deschidere”. (Mormăind) „- Imediat!”. (Peste alte cinci minute) „ - ’tu-ţi gura mă-tii! Mă mai rog mult de tine? Scoală, puturosule, că şcoala te face om, nu somnu’!
În viaţa mea cred ca am iubit, cu adevărat, de trei ori. De fiecare dată, iubirea mi-a arătat sensuri noi şi atât de diferite între ele, încât încă mă întreb dacă există sau dacă nu cumva e un concept creat pentru a defini ceea ce nu poate fi definit.
„Când eşti tentat să te simţi frustrat din cauza inepţiilor altora, în primul rând stai jos şi numără-ţi-le pe ale tale. După aceea decide dacă poţi trece ceva cu vederea. Dacă ceva trebuie să fie menţionat, caută metode constructive de a aborda problema”.
Da, sunt vinovat! Am ignorat strigătul unui om! „Am nevoie de ajutor concret, acum! Nu mai pot trăi în această lume…”
Sunt în vacanţă într-un resort din Venus, împreună cu nişte prieteni. Fiecare, cu excepţia mea, este însoţit de copilul din dotare. Seara, hotelul în care ne cazăm oferă tot felul de activităţi care să ajute la relaxarea şi distracţia turiştilor.
