Dorin Stănescu

Istoric

Istoria feroviară poate fi privită dintr-o multitudine de perspective. De la prezentarea unor date  seci: bunăoară că între Predeal şi Ploieşti sunt 27.000 de traverse de cale ferată, până la poveştile trenurilor de lux şi ale toaletelor purtate acum un secol, în ,,la belle époque”. Există chiar şi istorii gastronomice feroviare, cuprinzând povestea meniurilor servite pe calea ferată de Crăciun, odinioară. Iată şi câteva idei de reţete.

Pe 1 decembrie trenul regal a oprit în gările de pe traseul Sinaia-Bucureşti. Nu a fost condus, ca altă dată, de către directorul CFR, dar  a avut în prim plan pe ministrul transporturilor, Ramona Mănescu, participantă într-o activitate care a adus un plus de imagine CFR-ului.

Trenul, căile ferate sunt metafore, dar şi reprezentări palpabile ale realităţii, ale progresului ori regresului unei societăţi.  Ca metaforă, dar şi ca lucru tangibil a existat un tren al unirii, trenul care l-a adus pe regele României Mari de la Iaşi la Bucureşti, la 1 decembrie 1918. Povestea lui o aflaţi în rândurile următoare.

Mai zilele trecute, câteva publicaţii au ,,aruncat’’ ştirea că 1500 km de cale ferată vor fi închişi sau scoşi la închiriat, întrucât actualul guvern s-a angajat în faţa organismelor internaţionale să facă acest demers. România are 10.777 km de cale ferată în exploatare. Este posibil ca peste un deceniu statisticile să constate faptul că România va avea 2.000 km

În anii ’60-’70, peste tot în lume, căile ferate se aflau într-o criză de identitate: trenurile pierduseră supremaţia în domeniul transporturilor, dar şi bătălia pentru viteză cu automobilul şi cu avionul. Memorabilă pentru scepticismul acelor ani a rămas afirmaţia lui Giulio Andreotti: nebunii pot fi clasificaţi în două categorii - cei care cred că sunt Napoleon şi aceia care intenţionează să modernizeze căile ferate.

Modifică Setările