Dorin Stănescu

Istoric

Într-unul din episoadele trecute afirmam că, în general, literatura memorialistică a Marelui Război a fost una dominată de bărbaţi, evident şi pentru că războiul este în esenţa sa o istorie masculină. Alături de această realitate, se mai adaugă şi faptul că în lumea românească a începutului de secol XX, egalitatea de gen nu există.

Călătoria noastră prin literatura memorialistică a Primului Război Mondial continuă cu un episod aparte, anume acela al Marelui Război văzut din perspectiva fiicei ambasadorului Franţei la Bucureşti, martor ocular şi actor al întâmplărilor petrecute în spaţiul românesc în perioada 1916-1917.

Marele Război a fost pentru bătrânul continent o adevărată apocalipsă, în care, timp de patru ani, oamenii au trăit sub imperiul iminenţei morţii, al dezumanizării şi al lipsei de speranţă. Sub o formă sau alta, nici un trăitor al vremii nu a fost exceptat de vecinătatea conflictului.

Modifică Setările