Diana Mandache

Istoric

Într-o Europă a monarhiilor reîmprospătate, prin schimbarea de imagine datorată căsătoriilor din ultimul deceniu, a legislaţiei de succesiune care aproape în majoritatea regatelor este în favoarea primogeniturii egale, sau abdicările în favoarea noilor generaţii de monarhi (Luxemburg, Olanda, Belgia), Suedia celebrează 40 de ani de domnie ai Regelui Carl XVI Gustaf.

Venirea pe lume a Principelui de Cambridge, fiul cuplului regal William şi Catherine, aduce în lumină o situaţie similară întâlnită în timpul Reginei Victoria, existenţa a patru generaţii de monarhi, cel prezent şi viitorii regi: Regina Elisabeta a II-a, Principele Charles, Principele William şi fiul său Principele George.

Două abdicări de monarhi au avut loc de la începutul acestui an în favoarea noilor generaţii. Prima a fost cea a Reginei Beatrix a Olandei în favoarea lui Willem-Alexander, devenit Rege pe 30 aprilie, iar cea de-a doua abdicare este a Regelui Albert II al Belgiei în favoarea fiului său Filip, care a depus jurământul în Parlament astăzi. Investitura Regelui Filip vine la două săptămâni şi jumătate după ce Regele Albert a împlinit 79 de ani.

Regina Maria a rămas în istorie asociată cu o anumită simbolistică regăsită în special în pictură, pirogravură, scrieri sau design de bijuterii. Indiferent de miriadele de cuvinte scrise, există o continuă fascinaţie din care iradiază dragostea Reginei pentru viaţă şi frumos, iar mottoul adesea folosit de ea,  per amorem ad lucem, este expresia întregii sale existenţe, care o aduce astăzi în amintirea noastră.

Noile generaţii de familii regale aduc în atenţie problema succesiunii şi modernizării legislaţiei. În regate precum Suedia, Olanda, Norvegia, Belgia, Danemarca, Luxemburg, Marea Britanie, legea salică a fost abandonată în favoarea succesiunii bazate pe primogenitura egală (primul născut, indiferent de sex). Astfel, copilul Ducelui şi Ducesei de Cambridge va fi al treilea la succesiunea tronului Marii Britanii, după Charles şi William.

Modifică Setările