Daniel Şandru

Politolog

În teoria democratică, o zicere care îi aparţine lui Giovanni Sartori spune aşa: „pe măsură ce democraţiile se dezvoltă, tot mai mulţi oameni discută tot mai mult”. Acceptând că e un lucru bun, politologul italian se grăbeşte să adauge că e foarte important ca discuţiile despre problemele importante ale unei societăţi să fie şi corecte.

E greu acolo, în aerul eterat al politicii. E cu atât mai greu când eşti singurul prezidenţiabil anunţat, când ai reuşit să apropii naţional-liberalismul de un discurs conspiraţionist specific populismului naţional-comunist (vor rămâne memorabili, în acest sens, „liberalii” Puiu Haşotti şi Ioan Ghişe, perechea Pat şi Pataşon a PNL).

Într-una dintre ultimele sale intervenţii la „televiziunea de ştiri” care s-a grăbit să acopere nişa închisului OTV, adică RTV, Dan Diaconescu dădea dreptate celor care – inclusiv actualul preşedinte al României – susţin că PPDD reprezintă principala „forţă” a opoziţiei. Avea şi-un argument ce sugerează prezenţa unor cunoştinţe de sociologie politică: numărul sediilor organizaţiilor de la nivel local, „vreo două mii”.

„Demisia e un act unilateral”. Asta ne-a transmis, prin intermediul presei, „fostul înainte de a fi fost” – cum foarte bine, simpla mea părere, l-a caracterizat cineva –, adică preşedintele Senatului României, co-preşedintele USL şi, în acelaşi timp, preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, despre demisia lui Gigi Becali din calitatea de „liberal”.

Modifică Setările