Dan Byron

muzician

National Arena este un stadion frumuşel, făcut pentru sport, nu pentru muzică. M-am prins la Red Hot Chili Peppers, când am stat undeva în tribună. Dacă vrei să te bucuri de sunet, dai un ban şi stai în faţă sau nu mergi. Şi cumva înţeleg motivul pentru care nu s-a lucrat şi la acustică. Pentru un concert pe an chiar n-ar fi meritat investiţia.

Mi-e ciudă că n-am avut internet când eram mic. Dacă ar fi existat, probabil aş fi cu totul altcineva astăzi, ceea ce nu cred că vreau, dar cu siguranţă aş avea vreo două experienţe în plus, ceea ce mi-aş cam dori.

Cum ar fi să combini statistica cu psihologia, istoria şi geografia şi să dezvolţi mănunchiul ăsta până în punctul în care poţi prezice matematic viitorul? Dar cum ar fi să poţi face asta cândva, când omenirea va popula galaxia întreagă, “îmblânzind” planetele neprielnice vieţii prin metode care mai de care mai deşucheate?

6fingers are un obicei care pe mine mă distrează de mor. Se uită în public în timpul cântărilor şi descoperă câte un personaj, care mai de care mai neobişnuit. Într-o seară cu Neveste vesele la Metropolis, în pauza dintre acte, a venit râzând la mine şi mi-a spus să mă uit în dreapta prin rândul 4-5, că e unul cu o faţă de guru. Întâmplător chiar ştiam omul. Era Vali Răcilă. 6 încă nu-l cunoscuse.

Pentru mine reîntâlnirea cu Clujul este de fiecare dată emoţionantă. Am stat patru ani acolo, mi-am făcut prieteni, am învăţat o mulţime de chestii, am trăit drame şi comedii, am cântat, am scris. Între timp locurile mele preferate au dispărut, ori s-au transformat, majoritatea prietenilor au plecat la Bucureşti sau în străinătate, căutând fericirea, bunăstarea, civilizaţia.