Cristian Unteanu

Jurnalist

După mulţi ani, întrebarea redevine actuală în dimensiunea sa de apărare şi securitate, în raport direct cu Proiectul „celor Trei Mări“. Cel care, în contextul de acum, deoarece include ţările de la graniţa conflictuală între UE/NATO şi Rusia, este şi cel mai tentată de revizuit pentru negociatorii care caută să impună un eventual „coridor sanitar“ în chip de spaţiu de salvgardare.

Există asemenea mize, acum deschise într-un joc la care îşi pot permite să participe un număr foarte redus de state. Logic, deoarece numai ţările respective (sau alianţele în care sunt integrate) dispun de voinţa, mijloacele, rezervele financiare şi de nivelul de producţie de înaltă tehnologie şi capacităţile militare care să le permită să reziste un timp rezonabil din momentul declanşării ostilităţilor.

În atmosfera incendiară din prezent, fiecare dintre propunerile considerate relevante pentru discuţia de acum, profund marcată de controversele de o amploare nemaiîntâlnită între SUA şi restul partenerilor de Alianţă, este semnificativă pentru a arăta care ar fi direcţiile pe care se încearcă modernizarea şi transformarea conceptului strategic al NATO.

Vezi mai multe