Costel Crangan

Jurnalist

Campania declanşată de câteva săptămâni de cotidianul „Adevărul”, în încercarea de a elucida, atât cât se poate, cauzele pentru care România a ajuns ţara europeană cu cele mai multe infracţiuni grave cu autori necunoscuţi la mia de locuitori, a scos la iveală (deh, când scormoneşti în zone sordide trebuie să te aştepţi la orice) o duhoare insuportabilă ce vine dinpre sistemul poliţienesc.

Citesc şi mă crucesc. Milioane de români au scăpat de-a dura, pe internet, libertatea de exprimare şi fac apologia nimicului dintr-un eveniment banal – o joacă, la urma urmelor – pe care îl socotesc drama mileniului. Hai să fim serioşi, că facem valuri de pomană şi riscăm să creăm unul dintre marile momente penibile ale istoriei recente.

Cei care au cumpărat, din bani publici, dezinfectantul falsificat, fără să facă niciun demers pentru a verifica (din lene, din incompetenţă sau din interes) ceea ce cumpără, sunt nişte ucigaşi. Nu bacteriile ucid în spitale, ci corupţia. Şi batista de pe ţambal, căci de ani de zile se ştie ce se întâmplă, dar instituţiile statului, anesteziate politic, se fac că nu văd.

Modelele tembele îndelung hăulite la televizor au dat roade. Nu mai contează preotului milostiv, pomana oferită cu discreţie sau binefăcătorul anonim. Societatea modernă a reuşit să facă modele din inşi precum Gigi Becali, care cumpără imagine pozitivă cu acte de milostenie ostentative, transmise în direct, la ore de maximă audienţă.

Vezi mai multe