Călin Stegerean

Critic de artă

În anul 1977, ca urmare a unor decizii politice venite succesiv prin „vocea” a trei preşedinţi ai Franţei, Charles de Gaulle, Georges Pompidou şi Valery Giscard d’Estaing, la Paris a fost inaugurat cel mai vizionar spaţiu dedicat artei contemporane, Centrul Pompidou, a cărui misiune declarată şi, mai ales, pusă în operă, a devenit de atunci un model exemplar urmat de multe muzee ale lumii.

Am observat că atunci când are să-mi comunice lucruri importante Mihai mă invită la o bere, cafea etc. După întâlnirea de dimineaţă din Messeplatz, merg cu Mihai şi Cipri la una din cafenelele ce funcţionează ad-hoc în pavilioanele de la Art Basel.

Astăzi la birou mă aştepta B, o persoană pe care o ştiu dintr-o practică de vară la muzeu. De atunci, face aici un soi de voluntariat, pare harnică, motivată, e numai zîmbet. Mă roagă să o angajez, imi spune că a absolvit şi un master în studiul patrimoniului.

Scriu în vagonul de dormit care mă duce de la Bucureşti la Cluj. Am loc în patul de sus şi simt dogoarea plafonului care a stat o zi în soarele saharian deşi e doar iunie.

Interviul de mai jos a fost realizat pentru a fi publicat în catalogul expoziţiei Ion Grigorescu – lucrări din colecţia Mircea Pinte, care a avut loc la Muzeul de Artă Cluj-Napoca în 2011. Pentru că acel catalog nu a mai fost realizat, considerăm necesară publicarea unor consideraţii despre propria creaţie şi despre lumea artistică de dinainte şi de după anul 1989, provenind de la unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani.

Vezi mai multe