Călin Nicolescu

Redactor sef adjunct

Europa Occidentală pare să fi asimilat România cu tot cu apucăturile ei regretabile. Bunăoară, furatul căciulii. De ani buni, ţările vest-europene se prefac că Rusia a devenit un partener democratic acceptabil, în schimbul „favorurilor” economice cu care liderul de la Kremlin îi cadoriseşte. Sau doar îi momeşte, după caz.

Pe parcursul celor 24 de ani de când gustăm democraţia, aşa cum este ea înţeleasă pe plaiurile noastre, ne-am sastisit. Nu am să neg că scârba de politicieni nu este justificată, însă constat cu stupefacţie că antidotul naţional e resemnarea mioritică. O eroare teribilă care nu face decât să cauţioneze pe mai departe tipul de politicieni pe care îi dispreţuim.

„Am fost olimpică la Limba Română”, se lăuda, săptămâna trecută, în Adevărul, fostul ministru Maria Grapini. Savoarea şi aprecierile de care s-a bucurat textul colegilor mei izvora, evident, din ridicolul situaţiei în care se punea singură doamna Grapini, celebră printre internauţi pentru agramatismele care-i asezonează postările pe Facebook.

Cum se va sfârşi criza din Ucraina? Vor recâştiga ruşii doar Crimeea, sau şi alte porţiuni din Ucraina? Sau toată Ucraina? Sunt probabil întrebările la care majoritatea celor din partea asta de lume caută un răspuns. Obama a zis aia, NATO ailaltă iar Putin a îngăimat câte ceva, foarte discret.

Băsescu şi Ponta îşi împart ghionţi de imagine. Antonescu recită şi el vorbe de duh la adresa oricărui posibil contracandidat la fotoliul de la Palatul Cotroceni. Iar noi, spectatorii nevinovaţi dar posesori de vot, ar trebui să navigăm ambetaţi printre perdelele de fum întinse de echipele de zgomot ale politicienilor.