Andrei Stoian

Ce baltă maro văd de la geamul biroului, o baltă de noroi. Una tulburată de picături de ploaie, dar nu din acelea pe care le vedem în filme, cu forma perfectă a sâmburelui de strugure, ci picuri mutanţi, strâmbi de la atâta poluare. Picuri toxici.

Un fenomen distructiv, cauzat de absenţa planificării în sistemul de educaţie, a fost cel al necorelării cifrelor de şcolarizare cu piaţa muncii şi demografie. Ignorarea pieţei muncii a produs un sistem de învăţământ care a scos pe bandă rulantă politologi, sociologi, manageri, PRişti, adică şomeri.

Am fost şi sunt uluit în faţa superficialităţii şi indolenţei autorităţilor în a se adresa viitorului. Proiectele pe termen lung sunt scoase din uz. Totul se face de pe o zi pe alta, fără a ridica întrebări în privinţa viitorului. Aşa se face că toate ne iau prin surprindere: zăpezi, inundaţii, incendii etc.

Două sunt coordonatele care definesc alegerile parlamentare de anul acesta: surprizele şi continuitatea. Surprizele au apărut, însă, mai ales în raport cu nişte prejudecăţi şi aşteptări artificiale, formulate în media.

Mărturisesc că, fără să fi urmărit în amănunt campania electorală americană, nu înţeleg deloc reacţiile care au urmat alegerii lui Donald Trump ca preşedinte. În primul rând, pentru că au existat, în ultimele două săptămâni, semnale credibile că această alegere se va produce.