Alexandra Constanda

Editor Entertainment & Life Style

Mă gândesc de o săptămână cum să încep textul ăsta. Nu ştiu cum ar fi drept. Dar cine mai ştie ce e drept pe lumea asta? Sigur nu e drept ca un copil să sufere. Şi sigur nu e drept ca un părinte să-şi privească neputincios copilul suferind. Dar ce putem face noi? Poţi face suferinţa şi neputinţa cuiva să dispară? Nu, sigur că nu ai o asemenea putere. Dar le poţi alina. Iar în ultimele zile tot mai mulţi oameni au făcut-o.

Nu votez doar pentru că în ultimele săptămâni am auzit obsesiv că tinerii au datoria şi responsabilitatea să schimbe România. La asta ar trebui să muncim toţi, în fiecare zi. Votez pentru că altfel nu aş mai putea să-mi privesc amicul în ochi ştiind că nu am avut vreun motiv să nu o fac. El, în schimb, ar avea toate motivele să întoarcă spatele acestei ţări, dar a ales să lupte. Şi ca el sunt mulţi, iar noi nu avem voie să-i abandonăm.

Nu cred să fie mulţi cei care n-au ascultat deja piesa „Despre smerenie“, lansată de trupa Taxi şi de 33 de personalităţi şi vedete. Unii au apreciat-o, alţii nu. E normal, fiecare e liber să aibă propria părere, dar unele argumente ale contestatarilor m-au uimit.

Suntem un popor plin de paradoxuri. Am pierdut şirul oamenilor pe care i-am auzit, de fiecare dată când o persoană publică a spus vreo enormitate, rostind: „Bă, măcar dacă recunoştea că a greşit. Măcar de avea acest curaj“. Iar când un necunoscut, devenit „vedetă“ dintr-o prostie, îndrăzneşte să spună: „Recunosc, am fost un prost. Îmi pare rău!“, ce credeţi că face românul nostru? Îl ia la şuturi.

Vezi mai multe