Adrian Tiglea

Profesor de Ştiinte Socio-Umane

Suntem înclinaţi să iubim acei oameni care, prin prisma statusului social dobândit, ne oferă siguranţa sau, cel puţin, iluzia unei siguranţe existenţial-economice şi spirituale, lucru firesc, de altminteri. Dar nu poţi iubi ca baba Rada.

Acum două veri, ca o expiere a deciziilor neinspirate din istoria recentă a existenţei, am luat drumul Bucureştiului, cu gândul de a lucra, o vreme sau poate permanent, într-un Centru al oamenilor străzii - azil de noapte pentru vieţi pasagere şi centru de zi pentru rezidenţii care doreau să facă parte din "marea familie asistată".

Împrietenirea mea cu Cuvântul, fie el rostit sau încrustat pe un petec de hârtie – de cele mai multe ori, decolorată de amintirile de roman ale mamei, s-a plămădit târziu, în adolescenţă. În copilărie, am dat prea puţină atenţie Cuvântului, cifrele fiindu-mi, în vremea ceea, mai apropiate, mai cu seamă misticile, pentru mine, 5 şi 25, care rezonau în sufletul meu armonia.

Modifică Setările