Adrian Majuru

Manager al Muzeului Municipiului Bucureşti

Am urmărit cu atenţie, în ultimul deceniu, extinderea mişcărilor de protest din Marea Britanie şi alunecarea lor aproape imediată în nesupunere civică deşi nu erau animate de vreun ideal, să spunem. Experţii britanici au spus, pe bună dreptate, că o societate nu poate funcţiona cu explozia drepturilor în detrimentul responsabilităţilor.

Neoprimitivismul reprezintă o realitate culturală determinată economic şi deţine poziţii sociale decizionale prin substituire şi nu prin legitimare sau delegare. Adică parazitând instituţiile statului şi paralizându-le prin simplă închirirere, apoi, şantaj şi agresiune fizică.

În istoria noastră, realitatea materială a fost mai puternică decât realitatea spirituală. Totul este de suprafaţă, iar profunzimile invocate prin lozinci şi discursuri nu sunt deloc adânci. Există o invidie aproape organică faţă de cel care are datorită hărniciei, muncii perseverente, inteligenţei, voinţei.

Începând cu 1990, tineretul emigrează în masă, şi mai ales cel profesionalizat. Natalitatea a coborât sub mortalitate, proces cauzat şi de strategiile fiscale care nu vin în sprijinul familiilor cu mulţi copii. Apoi cheltuielile statului întrec încasările de impozite şi de aici împrumuturi externe sau de pe piaţa internă de capital. Se privatizează serviciile publice ceea ce este o dezarmare a statului, deci complot antistatal oficial şi legal.

Vezi mai multe