Adrian Cioroianu

Profesor universitar, istoric

Turcia nu este numai o destinaţie a vacanţelor noastre all-inclusive la preţuri rezonabile, ci şi un aliat la Marea Neagră. Ceea ce va urma după noaptea de 15-16 iulie a.c. este chiar mai important decât ceea ce a fost. Ce lecţie va trage preşedintele Recep Tayyip Erdogan? – iată ceva ce va determina nu numai soarta Turciei în viitor, ci şi bună parte din soarta zonei (în care se află şi România) şi a lumii occidentale şi orientale deopotrivă.

În Birstall (în Nordul Angliei), un bărbat de 52 de ani a omorât-o, cu focuri de pistol şi cu lovituri de cuţit (!), pe deputata laburistă Jo Cox, o tânără politiciană de 41 de ani şi mamă a doi copii. Curentul Bremain ‒ pentru rămânerea Marii Britanii în UE ‒ pare a fi recuperat un uşor avans. Va rămâne Jo Cox în istoria noastră comună drept femeia care a salvat UE din una dintre crizele sale reale?

Desigur, în ochii celor constrânşi de corectitudinea politică este riscant să vorbeşti astăzi despre superioritatea Occidentului. Numai că unele lucruri merită spuse ‒ şi reamintite, dacă e nevoie. Occidentul nu e nici pe departe perfect – dar, cel puţin în unele capitole ale societăţilor sale, este mai bun decât realitatea pe care o oferă alte spaţii. Şi poate din acest motiv este şi lovit de terorişti.

Acest text încearcă să argumenteze de ce hărţile trebuie citite, nu doar privite, iar această nevoie de lectură nu ţine de o epocă anume. De la Mircea cel Bătrân (şi cu mult înainte de el) şi până la Angela Merkel sau până la „Statul Islamic” de azi, hărţile sunt, în fapt, materializări ale puterii. Oricât ar părea de banal, adevărul acesta este: cine deţine puterea trasează (şi) graniţele.