Ştefan Mitroi

Scriitor

Drumul taie în două o mirişte pe care se rostogolesc încet, ca nişte bolovani de cretă, câteva oi căpiate de căldură. În depărtare, pe mâna stânga, trage să moară un lan de floarea soarelui. Ciorile îi dau vesele ocol, pregătindu-se să-i cânte prohodul. Sperietorile de cârpă au rupt-o probabil la fugă, speriate de arşiţă, cea mai mare sperietoare de pe câmp în această zi uscată de vară.

Intenţionam să scriu abia săptămâna viitoare rândurile ce urmează. Fiind însă vorba de Săptămâna Mare, m-am gândit că-i voi vitregi pe unii dintre cei care le vor citi de plăcerea de a mă înjura. Doar se ştie cât de cucernici devenim noi, românii, în zilele cu mare încărcătură religioasă, pentru ca, imediat ce-am ieşit din ele, să uităm cu viteza datului în stambă de cele sfinte.

Pe niciunul dintre membrii Uniunii Scriitorilor nu l-a făcut scriitor Uniunea. Şi nici vreuna dintre conducerile vremelnice ale acesteia. Cărţile scrise i-au conferit fiecăruia această calitate. Ca şi pe cea de membru al Uniunii. Nişte domni numiţi Homer, Cervantes, Shakespeare, Tolstoi, Balzac, Faulkner şi mulţi alţii s-au descurcat ca scriitori fără să facă parte din vreo uniune de creaţie.