Reţete tradiţionale: cârnaţii de Pleşcoi şi Vulcanul Noroios

Să recapitulăm. Ai văzut Sărata Monteoru, ai ajuns şi la Măgura, te-ai aventurat pe la Focurile Vii, după care ai bifat şi Cascada Pruncea. Obosit, ai făcut un popas la "14 Scaune" şi ai

Să recapitulăm. Ai văzut Sărata Monteoru, ai ajuns şi la Măgura, te-ai aventurat pe la Focurile Vii, după care ai bifat şi Cascada Pruncea. Obosit, ai făcut un popas la "14 Scaune" şi ai măsurat cu privirea Barajul Siriu. Bineînţeles, nu puteai rata Vulcanii Noroioşi. După toate astea, nu ţi s-a făcut foame?

Originalii cârnaţi de Pleşcoi, numai din carne de oaie
Dacă da, atunci e cazul să cobori iarăşi la asfalt şi să te opreşti la Pleşcoi, la fabrica domnului Papuc. Aici e singurul loc unde celebrii cârnaţi de Pleşcoi se prepară cu atestat. Respectând reţeta tradiţională şi lucrând ca acum mai bine de o sută de ani, adică manual, oamenii lui Papuc se luptă pentru crearea unui brand. Până atunci, din fabrică ies cârnaţi "ca la mama acasă". Ingredientul esenţial: carnea de oaie sau de capră. Se adaugă şi ardei iute, cimbru şi usturoi, se descântă, după cum afirmă, râzând, doamna Papuc, şi în 4-5 zile se obţine produsul finit. "Mulţi pun porc sau vită, dar adevărata marcă Pleşcoi se face cu carne de oaie", afirmă patronul pentru care tradiţia şi calitatea sunt trecute în fişa postului.

32 de lei kilogramul
Pentru domnul Papuc e de ajuns să te arăţi interesat de cârnaţii de Pleşcoi, că imediat îţi prezintă toate fazele producţiei. Cu calculatorul în faţă, îţi argumentează preţul de 32 de lei pentru un kilogram. Apoi te conduce pe la afumători şi îţi deschide uşa magaziilor în care cârnaţii se păstrează la 15-16 grade Celsius. Dacă nu ai obţinut destule detalii, mai întreabă. Aşa descoperi că la forma turtită din ambalaj se ajunge după 7-8 presări şi că porţiile trebuie să fie egale între ele. La sfârşit, după ce mirosul inconfundabil te-a făcut nerăbdător, urmează platourile. Cârnaţii de Pleşcoi se pot mânca şi cruzi, însă nu te bate pe burtă până nu-i încerci în varianta "la grătar". Domnul Papuc nu le poartă pică celorlalţi producători de cârnaţi de Pleşcoi, ba chiar se mândreşte cu obiceiurile gastronomice ale zonei. "Când eram copil, fiecare casă avea propria reţetă. Văd că lucrul ăsta s-a păstrat până în ziua de azi", spune producătorul-şef.

Vulcan Noroios de... mâncat
Ajuns aici, nu eşti inspirat dacă nu încerci o mâncare specifică zonei. Dar nu te repezi să comanzi "Platoul buzoian". Nu de alta, dar conţine pastramă de oaie, brânză de burduf, mămăliguţă şi cârnaţi de Pleşcoi. Doar nu vrei repetir! Un sfat: orientează-te către "Vulcanul Noroios". Are 200 de grame de piept de pui în care stă îndesat un ardei verde. În jurul puiului aşezat pe verticală e împrăştiat, pe post de lavă, un sos făcut din bulion, ceapă şi mici bucăţi pătrate de şuncă presată. Panorma gastronomică este întregită de porumbul fiert plasat în cele patru zări ale farfuriei. Pentru umeazeală, se drege cu câteva linguriţe de vin alb. Dacă vii cu prietenii, pune-i să comande "Cocoş de Siriu" sau "Bultz de Penteleu". Primul fel conţine 150 de grame de piept de pui, 50 de şuncă presată şi 30 de grame de caşcaval, iar al doilea are 100 de grame de cartofi natur, 100 de brânză, două ouă, unt, smântână şi, bineînţeles, mămăliguţă. După atâta drum, se cuvine să-ţi urez poftă bună!

Hanuri rustice la marginea Buzăului
Pentru că tot eşti în vacanţă, nu te mulţumi numai cu simbolul culinar al celor din Pleşcoi. Ajuns în Buzău, opreşte-te la unul din hanurile de la marginea oraşului. "Păli-v-ar foamea/ Arde-v-ar setea/ Dar-ar norocul peste voi/ C-aţi venit la noi", scrie în dreptul uşii "Crâşmăriţei din Buzău". Dacă vrei ceva cu mai puţine scări, atunci parchează la terasa vecină, "Moara Drăgaicelor". La poartă, două păpuşi îmbrăcate în costume ţărăneşti se strâmbă la turişti. Înauntru, ulcele pe pereţi, ştergare tradiţionale pe mese şi ceva stuf în fântâna din mijloc. Pentru un decor rustic mai bogat, ia-o spre stânga. Ajungi într-un fel de şură stilizată, unde sunt amplasate mese de două, patru sau opt persoane. Pe pilonii de susţinere poţi vedea un fierăstrău cu două mânere, o tunică căptuşită cu blană de oaie, o sanie din lemn, câteva biciuşti şi multe-multe aplice înflorate. Nu lipsesc coarnele de cerb, iar lângă stâlpul principal se odihneşte o capră împăiată. C-aşa-i românul, mereu cu gândul la capra vecinului.